O noua saptamina

Sper ca mai buna decit ultima care pe mine m-a marcat teribil...boala Isabelei mi-a dat peste cap psihicul si fizicul...din cauza asta am facut o enterocolita groaznica, de sambata pina azi nu am putut manca nimic ca tot am dat afara (diaree si voma). Noroc cu Sorin ca a fost acasa si m-a intepat...ca altfel nu stiu zau cum treceam peste episodul asta. Am dat jos intr-o saptamina 2,5 kg, ceea ce e mult zic eu (dar oricum e bine, ca mai am vreo 5 de dat jos ca sa fiu in parametri). Ce e mai trist e faptul ca nu m-am putut ocupa de puiutza mea...ieri a stat aproape toata ziua cu ai mei. Bineinteles ca lor le-a facut placere dar eu tare am suferit ca nu ma pot juca si nu ma pot ocupa de ea.

Sper sa fiu ok zilele astea. Oricum trebuie sa incep sa ma autoeduc...e evident ca va mai face diverse boli ale copilariei iar eu va trebui sa le fac fata. Dar sincera sa fiu nu mi se pare pedeapsa mai mare decit aceea de a-ti vedea puiul suferind. Eu i-as fi luat durerile si mi le-as fi transferat mie daca puteam.

De azi teoretic incepe circul...trebuia sa fiu deja la catedra la facut de subiecte..ei, azi le voi face de acasa.

Si tot de azi vine toamna la Cluj...acum la 10 cind a iesit puiutza la plimbare termometrul arata doar 10 grade! De la 29 vineri! si de la 25 sambata. Sper sa rezistam si sa nu ne captusim cu vreo raceala.

Isabela e totala...mai nou daca tot are dinti scrasneste din ei non stop...degeaba ii spun ca ramane fara ei dupa cat s-a chinuit sa ii scoata la suprafata, ei i se pare fun! Si si-a mai revenit si cu papica. Saptamina trecuta slabise 200g, adica am ajuns acolo unde eram acum o luna: 10,200 kg. Nu e grav. Eu una chiar ma bucur ca nu va trece de 10,500 kg la un an. E si lunguta, are 79 cm! Asa ca deja suntem in hainute de 18 luni :D. Principalul e sa fie sanatoasa...

Bilant

O ssaptamina incarcata...prima boala a copilariei si 5 dinti! A muncit ceva Isabela, nu?

Ieri dupa masa am fost la medicul de familie sa ne vada...febra nu mai avem de joi, azi am terminat de tot cu antitermicele vom lua eventual pentru dureri de dinti. Care dinti sunt asa: 4 sus (incisivii centrali si cei laterali) si un laterla jos. 5 in total intr-o saptamana!

Pe mine saptamina asta m-a imbatrinit cu 10 ani, m-am speriat si am suferit mult din cauza Isabelei...bine ca a trecut.


Azi il asteptam pe tati acasa...eu sunt prinsa cu invatatul ca totusi m-am gandit ca ar fi bine sa ma duc sa imi dau licenta (a doua!). Sper sa fie ok ca sunt tare in urma cu invatatul.

Complicatii

Ei...se pare ca nu doar dintii ne-au dat de furca, dupa doua zile de febra mare am ajuns la dr de familie si apoi la urgente unde am fost diagnosticate cu o rinolaringita acuta. Si peste toate avem si diaree. Deci le facem pe toate odata concentrat, sa scapam de bolile astea si mami de cele cateva kg in plus...

Nu spun ca de trei nopti nu prea dorm, ca ma doare capul de oboseala si stress, ca nu sunt buna de nimic si imi vine sa plang din orice de speriata ce sunt. Isabela in schimb e la fel de tonica. Cu exceptia momentelor cine vede halate albe...mi-a plans ieri si la dr de familie si la UPU de ziceai ca o taie cineva...a fost tare stresata si tracasata ieri...sper sa fie mai ok azi.

Tare oribil e sa iti vezi copilul bolnav si tu sa nu poti face prea multe..:(((

Inca doi!

Dinti desigur. In sfarsit avem incisivii superiori afara...dupa aproape doua luni de chin, trei nopti nedormite (treziri din ora in ora) si o zi de febra 39 (brusc). Dar au spart gingia si se vad. Ambii!!!

Nu pot sa imi imaginez prin ce dureri a trecut fata mea dar ma bucur ca in sfarsit sunt afara. Au mai ramas doar 16 de iesit..:D

Azi, cand am vazut cat e de letargica si cum ardea aproape m-am panicat. Stiam ce trebuie sa fac dar parca aveam un blocaj...a trecut dupa sosetele ude si paracetamol. Si un plans bun si sanatos de al meu... Si tocmai acum a facut febra asa mare cand Sorin de soreste in Portugalia...:)))

Tot azi e ziua de nastere a unui prieten special al sufletului meu, Adrian. Sunt 9 ani de cand ne stim...La multi ani prieten drag!

Tristete

Da, de marti seara sunt trista! Si nimic nu ma poate scoate din starea asta de tristete dar si de mare lehamite si greata fata de sistem, fata de tara mea, fata de noi romanii care acceptam sa ne sacrificam copii...pentru ce?!?

Martia seara a fost explozia teribila de la maternitatea Giulesti din capitala in care au murit 3 nou nascuti iar alti 8 au fost arsi in proportie de 70-80%!!! Adica, cu alte cuvinte arsi de vii! Abia veniti pe lume si arsi.

Normal ca totul a fost supermediatizat, de la durerea inimaginabila a proaspetilor parinti la replicile si atitudinile atotstiutorilor politicieni. De doua zile duduie canalele TV doar cu acest subiect. Pana acum nimeni nu a fost pedepsit sau tras la raspundere.

Eu una sunt inmarmurita de jegul uman din tara asta. Pentru ca nu mai pot sa numesc altfel atitudinea pasiva a celor cu putere de decizie dar si a celor care lucreaza in sanatate. Stiu sunt multi oameni (doctori, asistente, moase) care isi fac datoria din constiinta si nu cer bani. Eu am intinit asa ceva la Cluj, la Gine I. Dar sunt si multi care considera ca actul medical e un troc: ti-l dau da'ma platesti bine!

Tot timpul am sustinut sus si tare ca pentru a fi medic sau preot trebuie sa ai chemare, ca nu oricine poate face meseriile astea doua. Dar ambele sunt percepute ca meserii aducatoare de bani (daca ne uitam in parcarea multor spitale de stat vedem un parc auto impresionant, cu masini de zeci de mii de euro, sunt sigura ca nu achizitionate cu banii de salar de la stat!). Fals, gresit, fals...ambele sunt meserii in care se cere har, empatie, simplitate si iubire fata de semen. Constat cu regret ca marea majoritate a medicilor nu stiu ce e aia...iubire de semen, au in cap doar iubirea de bani. Pacat, mare pacat!

Ma bucur ca o am pe Isabela sanatoasa langa mine, ma gandesc cu groaza ce m-as face sa ajung intr-un spital din Romania cu ea daca asemenea grozavii se intimpla, ma rog sa fie sanatoasa vesnic si ma mai rog ca acelor parinti carora le-a fost dat sa traiasca tragedia de a-si pierde copii, sa le dea Dumnezeu puterea de a merge mai departe!
Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei plecati prea devreme...

Si am facut si 11 luni

Eeee...mai avem o luna si facem anul...Terminam cu aniversarile de lunite. Si ce repede a trecut anul asta. Eu una si acum imi amintesc la secunda tot ce s-a intimplat in 15.09.09. Cred ca nu am sa uit toata viata...

Isabela creste, incepe sa fie din ce in ce mai sigura pe piciorusele ei, merge dar doar sustinuta sau daca nu avem timp de ea busileste cu o viteza incredibila. Ne arata cu degetul directia sau obiectele de interes. Spune 'mama', 'caca', 'tata', 'dada', 'papa' dar nu asociaza tot timpul cuvintele cu obiectele respectiv persoanele. Adica si eu si Sorin suntem 'mama'..:D
Iar bunica e 'baba'...mama e suparata si o tot ameninta ca nu o mai plimba..ca ea e bunica tanara nu baba :D:D

In alta ordine de idei weekendul asta ne-am facut de cap: sambata am plecat doar noi doi la Sibiu la artmania sa il ascultam pe Serj Tankian. Super oras, super atmosfera, super concert! Am venit incantata de tot. Isabela a ramas cu bunicii peste noapte dar a fost cuminte. A dormit si s-a trezit doar de 2 ori...hmmm!
Ieri seara (15.08) am fost la mult anuntatul si mediatizatul concert cu Iron Maiden. Lume puhoi (peste 20.000), caldura mare, bere proasta, inghesuieli si imbranceli iar concertul ok. Adica au cantat toate super mega hiturile lor dar nu au data tot ce puteau. Au o scuza: varsta. Ce mi-a placut in schimb la ambele concerte: tinerii care vin atrasi de genul asta de muzica. Asa cum ii spuneam si lui Sorin: pana mai supravietuieste rock-ul in Romania mai avem o sansa; nu ne-am manelizat si tembelizat de tot asa cum vor 'ei'. Fear of the dark!

Fapte noi

Suntem iarasi acasa dupa 4 zile la aer si racoare. 4 zile in care Isabela s-a jucat cu Blacky, cu Nikki si cu puiul de gaina (bio!) primit pentru prinz (era viu, asa l-am si lasat cred ca intre timp mama l-a taiat:(). De duminica seara suntem acasa doar noi (fara bunici). E o miscareata, peste tot vine cu noi (de-a busilea), vad ca inca nu are curajul si echilibrul de a-si da drumul sa umble singura. Ne plimbam de doua ori pe zi, mergem in parc la copii dar problema e ca ne enerveaza rau statul in carucior. Se suceste si se invarte ca mai mai sa o pierd din el.

Cu mancarea stam ok cu somnul mai prost. Adica tot fragmentat e...incisivii de sus inca nu au aparut.

Sper sa imi fac obiceiul de a intra mai des si a posta si poze...pe forum s-a cam stricat treaba de cand au aparut doua gasti si doua subiecte separate. Asa e romanul...cand ceva merge bine trebuie sa intervina ceva si sa se f... toata treaba! Natie ghinionista sau ...????

Impresii, impresii...

Iar mi-a luat ceva timp sa am ...TIMP...:)) de blog. Saptamina trecuta a fost cam furtunoasa si super ocupata cu pregatiri de Viena. Ca in sfarsit am ajuns la Viena (nu am mai fost din aprilie 2009!). Si...a fost superb. M-am relaxat si odihnit, m-am shoppinguit si am iesit seara de seara la restaurant cu amicii sau singuri. Trebuie sa recunosc ca tot timpul m-am gandit doar la Isabela. Daca in prima zi am sunat cam de 7 ori/zi m-am calmat ulterior si am ajuns doar la 3 telefoane/zi. La unul din ele Isabela pe limba ei mi-a zis "ai, mama, ai" iar mie mi-au dat lacrimile instant ca am tradus ca "hai, mama, hai acasa!".

Of course ca toate magazinele de copii au fost vizitate. Cu ocazia asta i-am luat un carucior mai usor, buggy , de la Maclaren (Techno XT) de care sunt foarte incantata. E usor, usor manevrabil se pliaza umbrela, are multe accesorii...nici nu mai conteaza ca a fost o caruta de bani (tati a facut cinste!). Si a mai primit Isabela hainute o gramada, sandale superbe si ghetute de iarna mov. Primele ei ghetute. Doamne cum trece timpul...

Mama si tata s-au descurcat admirabil cu Isabela...a rezistat cu 3 biberoane /zi, ca, 400 ml lapte praf. Eu cat am stat in Viena m-am muls dar constat acum ca productia a scazut dramatic si cred ca imediat raman de tot fara lapte. Era timpul e drept....dar o sa imi fie dor sa o tin la san pe Izzie Bell.

Tati si-a innoit si el garderoba. Adevarul e ca la ce reduceri erau era si pacat sa nu profite.

De cand ne-am intors Isabela e ca o pisica, se cere in brate si isi culca capsorul pe umarul nostru. Azi a dormit de amiaza pe mine...nu a vrut sa mai stea la ea in patut. Eu savurez la maxim momentele astea pentru ca vad ca pe zi ce trece e tot mai autonoma si independenta. Creste...

Miine ne retragem iar la tara...e cald la noi in apartament si nu ne odihnim bine. Am uitat sa spun...la Viena erau temperaturi intre 18 si 24 de grade..Ideal!