miercuri, 31 august 2011

A treia zi...

Azi au fost doua premiere: una ...strigatul dupa mine cand eram pe punctul de a iesi din gradinita...m-am intors si am linistit-o spunandu-i ca o las cu copilasii la joaca si ca ma intorc dupa ea cand se satura de atata joaca. Dupa explicatii a luat-o frumos pe tanti de mana si a urcat linistita spre grupa ei.
A doua...am trecut de la cresa la grupa mica (eu am inscris-o la cresa pentru ca asa e organizata gradinita: 0-3 ani cresa, grupa mica peste 3 ani, grupa mijlocie 4-5 ani si apoi grupa mare respectiv pregatitoare...). Azi doamnele au trecut-o la grupa mica si au tinut-o doua ore la activitati in gradinita (deci nu joaca pe afara ca pana acum). Asa ca la ora 11.45 cand am luat-o a fost mai mult decat bucuroasa sa se zbenguie si sa alerge prin parc...la ora 14 a adormit dupa ce singura s-a cerut la "nani".
Eu sunt putin cam intrigata si ingrijorata...am cerut expres educatoarelor sa nu o forteze si sa o lase in ritmul ei, in grupa cu copilasi de varsta ei pentru a nu ii forta cresterea/maturizarea...ele au decis ca nivelul ei e altul. Sper sa fie o decizie buna. Vom vedea...

marți, 30 august 2011

A doua zi de "gadi"

Daca in prima zi am lacrimat putin azi am plans de-a dreptul. Eu!!!! Mami de Beia.

Cum sa nu plang cand la ora 8 si 4 minute cand a facut ochi fiica-mea si-a luat tacticoasa ghiozdanelul Ally l-a adus in fata mea si a lui Sorin si ne-a spus cu un zambet mare pe fata "gadi!".

Iar la gradi dupa ce am schimbat pantofii de exterior cu altii de interior a luat-o pe educatoare de mana si a plecat fara sa se uite inapoi sau sa spuna pa! Iar dupa o ora si jumatate nu vroia de plece de la gradi!

Sa vedem cum va fi miine...

luni, 29 august 2011

Prima zi de gradinita


Memorabila zi. Pentru ca eu si tatal Isabelei am avut (si inca avem) mai multe emotii si lacrimi in ochi decat Isabela. Pregatirea de peste vara referitoare la gradinita, vizitele la poarta si in curtea ei ne-au facut impresie buna asa incat Isabela a avut impresia ca e doar in parc si se joaca cu cativa copilasi nou cunoscuti. Deci...nu a plans si nu m-a strigat deloc.

Dar sa o luam cu inceputul. Ne-am trezit cu noaptea in cap (7.40) am baut laptele, ne-am spalat, jucat, imbracat, ne-am luat rucsacelul de gradi si....am fost gata de plecare.
Am ajuns in 5 minute pe jos si ne-a preluat direct tanti educatoarea (sau Frau Lisa cum sa o invatam sa ii spunem, sper cat de repede). In timp ce eu discutam cu medicul gradinitei despre istoricul ei medical, Isabela a fost prezentata colegilor ei (care tocmai isi terminau micul dejun) si apoi dusa afara la joaca.
M-am intors dupa exact o ora...ce credeti ca facea copilul meu? Desculta, sarea pe trambulina si mi-a dat un ignore scurt. De abia la ora 11 am reusit sa o incalt si sa o scot de la gradi cu promisiunea ca mergem miine inapoi la trambulina, castel, alte jucarii si d-na educatoare. Mi s-a spus ca nu a plans deloc, s-a jucat cam stinghera in coltul ei, a incercat papucii intregii grupe, a dansat si...cam asta a fost primul nostru contact cu gradinita.
Miine stam o ora si jumatate. In fiecare zi crestem durata cu cate o jumatate de ora...speram ca de lunea viitoare sa stam 4 ore fara probleme. Vom vedea!

miercuri, 24 august 2011

Se termina vacanta...

Nu imi vine sa cred ca a trecut (aproape) vara. Dar cand sunt prinsa pana peste cap cu pus de vinete, castraveti la murat, bulion, pus rosii si pere la uscat, realizez ca vara e pe sfarsite si la fel si vacanta. Si din pacate nu doar a mea ci si a Isabelei.

Acum daca tot am avut timp sa imi golesc mintea facand mai mult lucru fizic m-am gandit si razgandit si am intors pe toate partile spinoasa problema cu gradinita Isabelei. Ca daca la inceput mi se parea ideea grozava acum nu mai sunt la fel de sigura. Pai de ce? De aia. Ca toata viata va fi prinsa intr-un mecanism din care abia va astepta repaosul de 2-3 saptamani numit vacanta sau concediu. Ca mi se pare prea repede sa o invat un program riguros si sa nu tinem cont de ce ne vine sa facem pe moment. Pentru ca mi se pare nedrept ca la varsta asta sa mearga la gradi si sa nu se bucure de un somn bun dimineata, un mers in parc la orele 11 cu maica-sa sau la un late Micky show la ora 22 regizat si acceptat de tatal ei.

Uff...dar acum asta este. Din 29 august mami merge iar norma intreaga nu doar la facultate ci si la firma (hehe, acolo inca mai eram in concediu de ingrijire al copilului) iar Isabela la gradi. Unde sper ca se va acomoda usor. Altfel voi ceda ispitei de a o tine acasa pana anul viitor in mai.

In alta ordine de idei... sunt bucuroasa sa spun ca experimentul meu a reusit. Am incercat duminica sa pun cateva tavi cu pere la uscat (la soare) desi toata lumea binevoitoare din jur imi spunea ca trebuie uscate in cuptor. Eu am taiat perele fin, le-am pus pe hartie cerata in tavi mari si le-am tinut la soare cam 5 ore/zi apoi le-am lasat in pod. Iar acum am niste chipsuri de pere incredibil de bine uscate si super gustoase. Deci functioneaza! Asa incat pana duminica ma mobilizez sa mai pun cateva tavi cu pere, prune, mere si chiar rosii. Sunt convinsa ca Isabela le va aprecia la iarna.

Si daca tot sunt in ultima saptamana de vacanta am fost sa rezerv locul de joaca din cartier unde vom tine aniversarea de 2 ani a Isabelei. Cam totul e planificat pentru ziua ei, m-am gandit si la cadou. A fost super incantata de un lego duplo cu ursuletul Winnie pe care l-a primit de onomastica ei. Asa de tare m-am bucurat sa vad ca zilnic se chinuie sa il faca incat de ziua ei va primi casuta lui Winnie de la Lego. Si o tabla maaaaare de scris. Pentru ca a desenat cu creta colorata toti peretii proaspat varuiti de aici de la Beclean spre disperarea bunicilor si incantarea mea. Si o tinuta noua....pe care inca o mai caut. Sper sa o si gasesc pana atunci.

Cam atat de la noi...ne topim de cald dar e bine ca avem soare....uscam de zor fructe!

luni, 22 august 2011

Alte 10

Am primit leapsa de la Nela saptamana trecuta cu cele 10 lucruri pentru care sunt recunoscatoare. Initial m-am gandit 10?! Uau...asa multe...dar acum cand trebuie sa le pun pe hartie mi se pare ca trebuie sa cuprind mult prea multe in doar 10 itemi. Asa incat o sa incerc sa ma limitez la cele mai importante persoane/lucruri carora le sunt recunoscatoare:

1. Parintilor mei. Tatalui meu pentru ca tot timpul a crezut in mine si m-a incurajat, m-a facut mereu sa merg mai departe si sa depasesc limite, m-a invatat ca important in viata e ceea ce esti si omul din tine, omul de langa tine si prietenii. Ca nu e important ce ai ci e important ce fel de om esti. Ca educatia e esentiala in evolutia mea. Ca pot si trebuie sa fac mai mult decat el...Mamei pentru ceea ce am devenit ca femeie si acum mama. Pentru calmul si blandetea ei. Pentru eleganta si nobletea ei. Pentru ceea ce m-a invatat si continua sa ma invete zi de zi. Pentru ceea ce sunt!

2. Lui Dumnezeu, fortei divine si creatoare cea care ma vegheaza de acolo de sus. Si care ma iubeste. Si care m-a invatat sa imi deschid ochii si sufletul si...sa cred! Sa cred ca minuni se intimpla in fiecare zi. Stiu ca fara credinta in viata mea pesonala si mai ales cariera mea ca cercetator nu ar fi nimic. Lui trebuie sa ii multumesc pentru cea mai mare minune din viata mea: Isabela!

3. Isabelei. Pentru ca m-a ales sa ii fiu mama. Pentru ca e perfecta. Si iubitoare. Pentru ca e aici cu noi! Pentru izvorul acesta de dragoste neconditionata cu care ne inconjoara zi de zi. Pentru ceea ce m-a facut sa devin. Mai rabdatoare, mai calma, mai inteleapta, mai calda.

4. Lui Sorin. Pentru faptul ca a avut curaj sa intre intr-o relatie cu o persoana dificila ca mine. Pentru ca ma sustine, ajuta si incurajeaza permanent. Pentru libertatea care mi-o ofera. Pentru afectiunea lui. Pentru faptul ca e tatal ideal si pentru ca se straduie sa fie si un sot incredibil!

5. Profesorului Moinet. Este mentorul meu. Am avut sansa incredibila de a invata meserie de la unul din cei mai buni electrochimisti ai Europei. Am avut sansa sa ii devin doctoranda dar si fiica de suflet. Profesorului Moinet ii voi fi vesnic recunoscatoare pentru incredibila lui disponibilitate, lectiile de viata pe care mi le-a dat si pentru tot sprijinul si prietenia cu care m-a inconjurat mereu.

6. Bunicii mele pe linie materna. Cea care m-a invatat sa gatesc, sa tin o casa cum zicea ea, sa fiu cocheta si eleganta. Sa iubesc bijuteriile si lucrurile frumoase. Sa nu ies din casa nearanjata chiar daca merg doar doi pasi mai incolo. Cea care tot timpul mi-s spus ca "ce nu se vede se observa". Cea care imi lipseste inca (dupa 7 ani de cand nu mai e) teribil si de care mi-e dor mereu...

7. Orasului incredibil in care locuiesc...il iubesc si ma idendtific cu el. Imi lipseste teribil de fiecare data cand plec. Asa cum e ...cateodata prafos, aglomerat, agitat...e al meu, m-am nascut aici si aici ma simt acasa!

8. Celor care au inventat telefonul ,netul si tot ce tine de comunicatii. Asa pot sa fiu aproape permanent de cei dragi.

9. Prietenilor mei...putini dar buni! Care ma suporta cu stoicism, au tot timpul cate un umar pentru mine pe care sa baun, care ma iau asa cum sunt si ma accepta fara sa incerce sa ma schimbe.

10. Jobului meu...care imi ofera atatea satisfactii dar si provocari. Si aici ar trebui sa spun ca ii sunt recunoscatoare si prof G. care mi-a indreptat pasii spre ceea ce fac azi si m-a impiedicat sa iau o alta decizie care pe termen lung s-ar fi dovedit proasta. Sau poate aici ar trebui sa spun ca sunt recunoscatoare in general celor ce ma lasa sa imi fac de cap in laboratorul meu si ma mai ajuta si sustin cum pot ca eu sa fiu creativa, intrebatoare si incapatinata in a merge pana la capat pe cararea aleasa.

Si voua fetelor care imi sunteti alaturi in ceea ce a fost si este odiseea septembrie octombrie 2009...voua va sunt recunoscatoare ca m-ati ajutat, sustinut si amuzat...si lately pentru ca imi dati teme de casa din ce in ce mai interesante!

luni, 15 august 2011

1 an si 11 luni, 23 de luni

La multi ani Isabela! La multi ani Maria!
Te iubim mult de tot si ne tot miram cum am trait atitia ani fara tine!

duminică, 14 august 2011

Sapte zile de vis

Ultimele zile, de fapt ultima saptamana a fost de vis. De vis pentru ca am fost cu Isabela 24 de ore din 24, sapte zile din sapte, doar noi doi si ea. Si a fost incredibil.
Apoi, am fost intr-un loc de vis.

Chiar daca nu sunt fan vacanta "spalare de creier" cu stat la mare/plaja/piscina non stop fara a fi nevoit nici macar sa iei decizia " ce sa manincam la cina"(avantajul ultra all inclusive-ului) hotelul cu toate facilitatile lui m-a dat gata. Adica eu cred ca mai mult de atat nu se poate. Sincer.
De la 1 an si 10 aproape 11 luni pana la 88 de ani toti de toate varstele au ce face. Dotarile resortului sunt atat de vaste incat nu iti ajunge o saptamana sa le explorezi pe toate. Dar cel mai important este ca am fost intr-un hotel child friendly. Ceea ce e extraordinar pentru doi parinti care si-au scos prima data puiul in lume. Dar puiul s-a comportat exemplar. Toti parintii de la piscina de copii dar si de la locul de joaca mi-au spus ca am un copil cuminte si ascultator. Extremement sage...cum s-a exprimat belgianca cu care am petrecut cel mai mult timp la povesti pe marginea si in piscina de copii (mama a unui baiatel de aproape 4 ani).
Una peste alta...hotelul ok, plaja super ok, marea superba! Am prins dupa masa de dupa masa valuri inspumate si 30 de grade. Cam greu de innotat dar altfel a fost ok.


Sa le iau pe rand: vineri 5.08 ora 16.50 am iesit in casa. Ne-au dus bunicii la aeroport. Norocul nostru ca am luat Maclarenul cu noi ca altfel nu stiu cum ne descurcam cu doua valize, un rucsac si doua genti de umar plus o Isabela umblareata rau. Din pacate am tot avut tentative de a o pune pe Isabela in carrier dar nu vrea sa mai stea. Imi spune non stop "gios, gios" si da din picioare de nici nu ma pot misca. Deci operatiunea carrier la varsta asta a fost una imposibila. Din pacate...
Ora 17.30 am inceput imbarcarea. Am stat la o coada luuuuunga...si nimanui nu i-a dat prin cap sa ma lase sa trec mai repede ca doar eram cu copil mic....Romanica...ce pretentii sa am?
Dupa ce am facut chekc-in-ul a adormit Isabela in carucior. Si a dormit pana la usa avionului unde a trebuit sa o scot din carut. Cele doua ore de zbor au trecut relativ repede: am desenat, am cantat, am povestit, am papat si la final am vazut si un episod un "tudaaaalllll" cum spune Isabela aventurilor lui Micky Mouse.
Am ajuns pe aeroport in Antalya aproape de 20.30. Pfuaaaaauuuuu...socul maxim la iesirea din avion. Cald, cald, cald, umed, aproape irespirabil. Deja m-a luat groaza la gandul ca avem de stat 7 zile doar la aer conditionat....ca nu imi imaginam ca vom rezista afara. La iesirea din aeroport, termometrul arata la ora 21 doar 33 de grade!!!
Ne asteptau cei de la agentia de turism cu microbuzul sa ne duca la hotel. Hotelul cica la 10 minute de aeroport. Cronometrat pe ceas a fost la 20...Am ajuns, ne-am cazat. Aveam rezervat un Junior suite. OK din punct de vedere al spatiului si terasei. In camera ne astepa un cos cu fructe. Util...ca mancasem doar in avion un pic de branza. Tati s-a indreptat spre un late buffet la restaurant, noi fetele am preparat laptele si am adormit bustean. Cu Isabela in baby coat. Unde a dormit pana la ora 3. Cand s-a trezit cu niste urlete de am crezut ca vin de la receptie si ne dau afara din hotel. Asa ca am luat-o cu noi in pat. Si acolo a dormit tot sejurul. Si a dormit noapte de noapte fara sa se mai trezeasca. De-a latul patului. Intr-o noapte cu picioarele la capul meu in alta cu ele la capul lui Sorin...:D

A doua zi trezirea a fost la ora 7.30. O ora mai tarziu eram la piscina. A urmat un late breakfast pe la ora 10.30 si camera de frica soarelui. Erau totusi 37 grade! Am mai papat la masa de pranz (putin, ca ne-au doborat caldurile, Isabela a papat cam 10 g somon sau pui/masa , paste cu pesto, pasta de naut si pepene rosu/galben/piersici/caise- cam asta a fost meniul ei, la noi a mai intervenit un pahar de vin sau brochete de pui, m-am bucurat cand am ajuns acasa si m-am suit pe cantar ca nu am pus un gram desi mancare, bautura si mai ales dulciuri erau la discretie si foarte, foarte tentante!) apoi am tras un somn bunicel iar la ora 17 eram pe plaja.


De la plaja ne intorceam pe la ora 19 si mai stateam in piscina cam inca 40 minute dupa care ne pregateam de cina si de „dans, dans”. Sau sah, sau alergat dupa camila sau dupa pisici.



Tot timpul gaseam ceva de facut. Am uitat sa spun ca intre pauzele de piscina era inclus si programul de „casa” si „hinta”. Adica mers la locul de joaca.


Ce mi-a placut a fost faptul ca atat piscina pentru copilasi (de 40 cm) cat si locul de joaca era protejat cu copertine, deci practic la umbra toata ziua. Chiar si asa pe Isabela a vazut-o rar soarele ca a stat mai mult in apa.


Important este ca ne-am intors sanatosi (imi era frica de raceli din cauza aerului conditionat, dar l-am fixat pe 28 grade si a fost ok), putin bronzati si putin muscati de tantari (stateam seara pe malul marii pe leagane si ne piscau intr-o veselie).


Toata perioada asta am tot vrut sa scriu cate progrese face Isabela apropos de limbaj: are multe cuvinte pe care le pronunta corect: ochi, unghii, nas, coada, mie imi spune Shishilia, lui taica-sau So (asa cum ma aude pe mine), lui Bubu ii spune Sanu (de la Sandu) iar lui Babu a inceput sa ii spuna Buni. Stie toata familia lui Mickey Mouse dar Gufy e tot Gonga. Toata vacanta l-am dus pe Mickey cu noi peste tot ( a se vedea in poze ca inclusiv in piscina l-am avut cu noi) iar daca seara nu il avem in pat plangem dupa el. In Turcia incepea sa strige doar cand cineva incerca sa i-l ia....dragoste mare. Se mai supara pe noi ca o mai atentionam pentru una alta si ne spunea Pa! Daca o intrebam unde merge invariabil ne raspundea „a Dei = la Andrei”. Alta dragoste mare!

Regretul meu e ca a trecut asa repede vacanta! Asa ca abia o asteptam (deja!) pe cea de anul viitor!

joi, 4 august 2011

Gata de plecare

Bagajele sunt in mijlocul casei, eu verific liste peste liste si tot am impresia ca iar uit ceva. E prima data cand plecam la un drum lung cu Isabela si sunt cam stresata. Sper sa ne simtim bine mai ales ca tati s-a dat peste cap sa ne duca la un hotel super...sper sa spun asta si dupa cele 7 zile de stat in Lara, Antalya.

Isabela in schimb nu are nici o treaba, tot la fel de vesela ziua si suparata noaptea e.
Azi s-a jucat incredibil de frumos in parc timp de o ora cu un baiatel cu o luna mai mare ca ea...ne stim din parc de un an dar azi parca a fost dragoste la prima vedere...

marți, 2 august 2011

Un impact mai dur

...cu aleea din parc de aseara ne-a lasat cu un nas rosu, o buza superioara super umflata (asa gen Angelian Jolie) si urme de patratele din dalele ce paveaza alea pe frunte.
Dupa urletele de rigoare si spalat/dezinfectat/oblojit rana ne arata mandra de cate ori poate "buba". Pe mine ma doare sufletul cand o vad cu nasul ala rosu de clown...dar trece.
Si totul s-a intamplat sub ochii mei (vigilenti de obicei) dar de data asta nu am mai avut cand sa intervin...
Of, of, mai, mai ca frumos ne-am inceput luna!