miercuri, 29 februarie 2012

Din putul gandirii...

...isabeliene of course. Aseara am schimbat registrul si in loc de Mickey Mouse (ce totala e cand pronunta MOUSE!) am vazut Dumbo. Pentru ca e una din povestile si carticelele ei preferate.
De la un capat la altul ne-a povestit filmul de parca il vazuse de muuulte ori desi era prima data. Ce face o carte bine desenata..:)
Apoi la final dupa cateva clipe de gandire a venit si ne-a spus senina...Beia vlea si ea un timothy. Eu am intrebat-o contrariata ce e acela? Mi-a raspuns...un timothy...un peten bun asa cum aie Dumbo.
No other comment.

marți, 28 februarie 2012

De acasa


Suntem deja de o saptamana acasa si nu am mai apucat sa postez mare lucru despre ce e pe acasa.
In primul rand Isabela a crescut in cele doua saptamani in care am vazut-o doar pe skype. Apoi a facut o pasiune subita pentru puzzle-uri...are deja multicele si le face singura cap coada. Vorbeste tot mai multe si mai...colorate. Aseara ne-a surprins cu "caca maca". In alta seara ne-a spus ca Bunu este "pezevenchi".
Cere singura de mancare si ne da indicatii: mami vleau cash...dar vleau cash bio. Nu bea Beia iapte, Beia vlea suc. Nu de caiina (catina) ca e amal.
Daca nu e atenta si are litera r in mijlocul cuvantului o pronunta bine. Altfel iese L. La fel cu F si S.
Eu am inceput semestrul II...ore incredibil de multe...deja sunt obosita dupa doar doua zile. Ma gandesc cu groaza ce voi face pe la mijlocul semestrului. Stagiari noi in laborator, doctoranzi care asteapta sa lucram impreuna. Si acasa pe Beia care plange cate 40 minute dupa ce plec la catedra...
Dar vine primvara (sper!). Si 1, 6 si 8 Martie...prilej de sarbatoare si buna dispozitie...

miercuri, 22 februarie 2012

Alta Badia, Alto Adige

E un taram care te lasa fara cuvinte, fara suflare...dar te umple de o stare de bine.




joi, 16 februarie 2012

La multi ani Mama!


Sanatate si tot ce iti doresti. Si putere sa mai ai grija de noi asa cum ai facut-o si o faci in continuare. Si veselia cu care o inconjori pe Isabela sa sporeasca...la fel si rabdarea. Ca ne esti tare de ajutor. Si un bun model de viata!

Te imbratisez de aici de la departare si imi cer iertare ca nu o fac pe viu....anul asta.

La multi ani!

miercuri, 15 februarie 2012

29 de luni

Azi miine schimbam prefixul...:) Mai precis peste o luna.
Dar azi Isabela implineste 2 ani si 5 luni! Adica 29 de luni...
La multi ani puiuta mica!

marți, 14 februarie 2012

De dragoste si dor...



Magda Isanos - Dragostea mea

Eu stiu ca tu nu meriti dragostea
si-mi place totusi sa ti-o daruiesc;
dar parca bolta merita vreo stea,
si totusi câte-ntr-însa s-oglindesc…

Nu meriti iarasi clipele de-acum
si gândurile bune câte ti le-am dat,
dar parca merita noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însa e ca soarele,
care ramâne pururea curat
si dupa ce milos i-a sarutat
leprosului, pe ulita, picioarele…

duminică, 12 februarie 2012

Poveste de iarna

Acesta e titlul piesei pe care a vazut-o azi Isabela. Pentru ca daca tot e duminica, frig afara (unde nu poate sta mai mult de 1 ora) bunicii au decis ca e varsta la care poate asista la un spectacol de teatru. Asa ca ieri seara m-am documentat pe site-ul teatrului Puck si am am vazut ca azi de la ora 11 si 12.30 erau programate doua spectacole in limba romana pentru copilasii peste 3 ani. Cum la inaltime ne incadram la 3 ani ai mei au incercat totusi sa vada daca gusta fata teatrul de papusi. Eu sincera sa fiu nu credeam ca vor rezista mai mult de maxim 20 minute dar se pare ca Isabelei i-a placut asa de mult ca finalul celor 45 minute de spectacol nu se mai dadea dusa.
Apoi dupa ce a ajuns acasa mi-a povestit pe skype tot spectacolul si eu am dedus ca a fost o adaptare dupa Bambi (una din povestile ei favorite). Mi-a povestit de doua ori toata actiunea, despre caprior si caprioara si lupii cei rau care faceau uuuuuuuuu si pisica rosie, prietena capriorului. E asa de draguta si expresiva cand explica....mai ales cu patima cum a facut-o azi.
prin urmare am decis ca peste doua saptamani, cand iarasi este programat un spectacol pentru cei de 3 ani vom merge din nou, de data asta la Alladin. Pana atunci a promis Buni sa ii citeasca povestea ca sa inteleaga si Isabela despre ce e vorba.
Noroc cu skype...parca trece mai repede vremea mai ales cand desenam impreuna, ii spun povesti, imi povesteste ce a facut si ce face, ma pupa (of ca ma topesc toata), ne uitam la Mickey mouse ...hai ca mai am putin si ajung acasa (asa ma incurajez din ora de ora).

joi, 9 februarie 2012

Eat, Pray...

(partea cu love o lasam pentru cand ma intorc acasa la sotul meu..:)
Stiti celebra carte a lui Liz Gilbert...ma gandesc ca toata lumea a citit-o sau a vazut macar filmul cu Julia Roberts...ei, daca tot sunt in La bella Italia m-am gandit why not? Nu e pacat sa pierd timpul aiurea in loc sa savurez tot ce se poate. Asa ca de ieri am inceput sa mananc la pranz la doua restaurante (ieri la unul, azi la altul) de langa campus. Am inceput cu specialitati cu paste (ieri) si cu lasagne azi. Si miine continui cu torteloni. Iar sambata chiar mi-am propus o mica escapada pana la San Gimignano (http://www.sangimignano.com/sghomei.htm) pentru un pahar de vin incredibil de fin. Asta daca tine vremea cu mine ca iarasi e alerta de ninsoare.
M-am tot gandit ca nu am scris de cand sunt aici nimic pozitiv depre Florenta...iar orasul asta efectiv ma copleseste! Asta e senzatia...sunt a saptea oara in Toscana...daca m-am reintors de atatea ori e ceva la mijloc, nu? De cate ori ma plimb pe stradutele din Firenze mergand sau venind de la Dom sau de la Santa Maria Novella am senzatia de deja vu. Si imi imaginez cavalerii de acum 400-500 de ani bocanind pe stradutele acoperite cu piatra cubica mica...si ma gandesc ca are ceva magic orasul asta pentru ca altfel nu vad cum a putut crea Michelangelo tot ce a creat sau a putut intui cu instrumente rudimentare misterele universului asa cum a facut-o Galileo...si apoi ma surprind zambind gandidu-ma ce norocoasa pot fi sa ma plimb pe strazile acestea pline de istorie, mister si...turisti. Pentru ca oricat de straniu pare eu nu ma simt turista in Firenze.
Poate ar trebui sa spun ca imi place si grija lor pentru mediu: nu mai sunt autobuze pe centru decat electrice, toate restul sunt cu traseul deviat asa incat nu mai polueaza palazzo-urile si mai ales Domul. Si acasa ca si la laborator gunoiul se sorteaza...tot timpul trebuie sa citesc ca natanga ce in ce recipient trebuie sa pun: am 4 cosuri de gunoi pentru hartie/carton/ organice/ neorganice/plastic. O alta treaba buna e faptul ca multi prefera motocicleta/bicicleta in locul masinilor personale. Au foarte multe magazine cu produse naturiste si in loc de farmacii (putintele de altfel) au multe erboristeria...adica magazinase cu suplimente alimentare si remedii naturiste.
Ce imi mai place e stilul italienilor de a vedea si percepe lumea...oamenii astia sunt artisti innascuti. Chiar si in munca de laborator se vede inclinatia lor spre arta..:) Plus de asta chiar respecta dictonul "carpe diem"! Sunt foarte relaxati in general...la 9.30-10 merg la munca la ora 16.30-17 se intorc...:)) Iar in perioada asta mai beai cate 2 cafele si au zi pauza de masa.
Si da...asta trebuie spus ca fac o cafea dementiala! Si un tiramisu ce ti se topeste in gura...miam miam.

luni, 6 februarie 2012

Mix de idei

Asa cum cred ca stie toata lumea I'm back in Firenze for another loooong 10 days...dar weekendul acasa mi-a facut tare bine. Desi azi s-a lasat cu plansete din ambele parti (adica am plans una in bratele alteia eu si Beia...ceea ce e aiurea total).
Acum seara cand ne-am povestit pe skype parea ok...am facut puzzle virtual si am citit despre Camile (girafa ei frantuzoiaca). De fapt la telefon cand am sunat de pe Munchen mi-a spus foarte calma si cu o vocea calda: "mami aici totul e bine. Beia pupe". M-am topit toata...
Si apropos de "pupe"(sunt varza rau, sar de la una la alta) ieri dimineata lenevind in pat toti trei, Beia a reactionat foarte vehement cand noi doi (eu si Sorin) ne-am pupat de buna dimineata. Si ne-a explicat ca mami e mami, tati e tati si Beia pupe mami si Beia pupe tati...adica eu nu pot sa pupe pe taica-su doar ea poate..:) Ne-am distrat bine. In seara asta cand tatal meu mi-a spus pe skype "te pup" iar a intervenit si a spus: Mami e a Beia, Beia pupe. Lucrurile sunt clare, are un simt la proprietatii foarte dezvoltat.
Sa spun ca am facut cele 4 puzzle-uri pe care le are Beia acasa...trecem prin faza in care am facut o obsesie pentru puzzle. Deja se descurca singura, mai are momente cand striga: " mami aiute! Nu inta (intra)". Eu sunt siderata sa vad ca o preocupa asa mult incat i-a lasat pe Winnie si cuburile Lego doua zile in cutiile lor...
Citim...mai in gluma mai in serios eu ii citesc dupa care imi citeste ea. Sa spun ca imita inclusiv tonul vocii mele?
Ne-a lasat masca ieri seara...ne uitam la stiri la TV (da, din pacate am facut si asta ieri seara, pierdere de vreme) si jos pe burtiera defilau temperaturile din diverse orase. Beia: uite mami, doi (2), unu (1), opt...mi-a picat fata...recunostea cifrele!!!!
Daca tot am fost aminadoi acasa, la ceas tarziu in noapte cand copila ne dormea am apucat sa mai povestim...eu m-am plans ca mi-e teama ca traumatizez copilul cu plecarile mele si programul pe care il am...imi doresc sa fiu o mama dedicata si sa stau mult mai mult cu ea...si ca daca ar fi dupa mine m-as lasa de job. Replicile lui au fost asa: tu intr-o luna ai lua-o pe campii, nu ai rezista sa stai doar acasa la cat iti place jobul tau. Apoi ar fi o pierdere dupa atatia ani de scoala si specialziari sa te lasi...mai ales ca ai performante. Sincera sa fiu mi-am adus aminte de o discutie pe care ma mai avut-o odata cu Sorin referitor la mama lui: mama lui a renuntat la un job bine vazut si platit la vremea aia pentru a se ocupa de el. Si la final a sfarsit ca o femeie frustrata, neconsolata, neapreciata, izolata (izolare autoimpusa)...Sorin mi-a spus o data : si la ce i-a folosit ca s-a sacrificat? Toata viata s-a sacrificat pentru altii si nu a fost niciodata apreciata...Stau si ma gandesc ca de fapt femeile in momentul in care se casatoresc si mai ales dupa ce devin mame se sacrifica, isi sacrifica planurile, ideile, idealurile pentru ca nu CRED ca exista si mama perfecta si carierista cu rezulte exceptionale. Una din laturi are de pierdut...iar eu sunt in dilema: merita copilul sacrificiul asta? Adica sa il sacrific pe el in favoarea jobului? Sau merit eu ca om cu idealuri sa sacrific tot si sa devin (in ochii mei si poate, mai grav, ai sotului si miine poimiine al copilului) o frustrata care a sacrificat tot doar ca sa le fie lor bine?
Hmmm...rog cititoarele mele fidele sa isi dea cu parerea...eu tot meditez de vreo 6 luni si nu am inca raspunsul la astfel de intrebari...

vineri, 3 februarie 2012

Home sweet home

Uau ce bine e acasa! Chiar daca afara ninge ca in povesti si auzim la TV tot felul se stiri apocaliptice ca se blocheaza Romania eu sunt linistita...sunt acasa, acum a ajuns si Sorin...e cald, e bine, miroase a papa bun iar Isabela e asa de fericita ca ne are pe amandoi acasa incat zbantuie de fericire de la unul la altul si inapoi..:)
Azi de dimineata de cand s-a trezit nu s-a mai desprins de mine...am stat si am vegheat-o cat a dormit si mi s-a parut ca asa de mult a crescut in ultimele 10 zile in care nu am fost langa ea.
Vorbeste atat de multe si exprima ce simte: "mami mi-e frig, mami mi-e cald, mami Beia a transpirat, mami Beia vrea papa, mami Beia mege a somn". Am fost si cu saniuta afara si am stat o ora...era relativ ok..ningea si erau (doar) -8 grade.
Vreau sa treaca cat mai greu weekendul asta si sa ne bucuram de noi si atmosfera vesela si calma din casa noastra...e asa de bine Acasa!