Dupa o saptamana

Concluzii dupa o saptamana de gradinita: 1. Inca plangem dimineata de cum intram pe aleea ce duce spre gradi. 2. Seara de seara mi-a repetat ca nu vrea la gradi "decat cu mami" 3. Dupa ce plec si o las cu ochii in lacrimi sau plangand de-a dreptul le spune doamnelor educatore ca "mami vine dupa mine si ma duce cu ea la studenti sa ii invat chimie". iar doamnele o pun la geam sa se uite dupa mami...:) 4. Joi am avut prima sedinta cu parintii. Incep sa imi placa educatoarele...adica sunt cu experienta si vor sa faca ceva in timpul in care stau la munca. Si le plac copiii, sunt empatice, ii inteleg. Avand experienta nu au dat ochii peste cap la toate comentariile/propunerile facute de parinti asa cum am facut eu...recunosc...cred ca am fost taxata de ciudata (in cel mai bun caz) dupa comentariile mele. Mais je m'en fiche....important e sa ii mearga Isabelei bine. 5. De ieri de la pranz suntem cu febra peste 38. Azi am inceput sa mucim incet incet si sa ramanem fara voce. Si vad ca am inceput si eu sa raman fara voce si sa fac febra..:( Binefacerile gradinitei. Surpriza: educatoarele au filmat copilasii in diverse zile la diverse activitati. La toate Isabela participa, rade, canta, se agita...de fapt toti sunt la fel...incantati de ce fac. Nici unul nu mai plange dupa 10 minute dupa ce ii lasam la gradi...:) Asta imi da sperante ca ne va fi totusi usoara adaptarea. Plus ca datorita unor mamici dragi (Bia, Dana, Daniela) voi incepe sa adopt anumite strategii care sper sa faca separarea si integrarea noastra mai usoara. Vom vedea.. Last Edit: la sugestia Nelei pun si strategiile sugerate de Bia si aplicate deja de Dana , mami de Ana si Daniela, mami de Ama: - voi incepe prin a-i pune Isabelei in rucsacel o poza cu noi trei. Asa ne va avea aproape de ea in timpul cat este la gradinita. - inca dinainte de a incepe gradinita i-am tot spus ca este un loc de joaca frumos, de unde va invata multe, isi va face prieteni, va face serbari, se va distra etc etc - in fiecare zi ii repet ca mami vine intotdeauna dupa ea...de luni vreau sa ii pun un ceas de jucarie la mana fixat pe ora 1, ora la care vine mami sau buni sa o iau de la gradinita. - am inceput deja sa ii dau teme de casa: sa isi invete colegii sa faca puzzle (am cumparat doua puzzle-uri noi special pentru gradi), sa intrebe in fiecare zi un alt coleg cum il cheama pentru a ajunge sa ii cunoastem pe toti, sa o intrebe ceva pe Doamna educatoare etc etc - ne jucam acasa de-a gradinita cu animalele de la ferma...avem cele doua doamne si copilasii din grupa ei care stau cuminti in cerc si asculta povesti, danseaza, spun poezii... Cam astea sunt strategiile pe care vreau sa le aplic in perioada imediat urmatoare. Va voi tine la curent cu ce a mers la noi..:)

Du-te mami! pa!

Asta mi-a spus Isabela dimineata la 8.10 cind am lasat-o la gradinita. Desi trezirea a fost grea la 7.20 am reusit sa ne bem laptele de dimineata si sa iesim din casa la 7.50. In 5 minute am ajuns (cu masina, pe jos facem 10 minute), ne-am imbracat in tinuta de interior, am salutat educatoarele si ne-am luat eticheta (pestisor argintiu) cu numele ...apoi a mers direct la cosurile cu jucarii...de unde nu s-a miscat toata ziua. Peste tot in jur erau copii ce plangeau sfaisetor dupa maaaaammmmaaaaa (pe mine m-a marcat chestia asta, desi am incercat sa ii linistesc pe cei din jurul Isabelei pentru ca educatoarele erau prea ocupate cu preluatul florilor!!! nu am reusit, mi-a fost frica ca se apuca si Isabela de plans). Nici vorba...i-am spus inca o data ca "mami vine dupa tine cand te saturi de stat la gradi", am pupat-o si mi-a spus : du-te mami! pa! Am iesit si inca 10 minute am stat cu nasul lipit de geam sa vad ce face. Educatoarele continuau sa contabilizeze flori, cativa parinti isi mai tineau in brate pruncii plansi...Isabela rasturna cosurile cu jucarii. Dupa o ora a trecut Buni si s-a uitat discret pe geam. Isabela se juca cu vase de bucatarie la alta masa... Cand am intrebat-o ce a facut mi-a spus ca s-a jucat singura, a gatit pentru copii, a papat supa de varza si napolitana si ...atat." Mai mergi si miine puiule? da mami ma duc sa invat copilasii sa faca puzzle." La ora 1 a preluat-o Buni...cand a vazut-o pe Buni i-a spus cu lacrimi in ochi ca vrea la mamica ei...Asa a fost prima noastra zi de gradinita. Eu una m-am gandit toata ziua daca noi femeile realizam cat ne-am indepartat de menirea noastra de femei: aceea de a naste, creste si educa copii! ma doare sufletul inca in momentul in care ma gandesc cum mi-am lasat puiul in clasa singur intre copii ce plangeau sfasietor dupa mamele lor....

3 ani

Trei ani de si cu Isabela. Trei ani care au trecut atat de repede incat acum ma trezesc in fata unei domnisorele cu o personalitate debordanta, pline de energie, lipicioasa si pisicoasa care zi de zi imi spune ca ma iubeste cel mai mult. Si cand ma gandesc ce seaca era viata fara ea inainte... Ieri ne-am serbat in cadru restrans din cauza de guturai (desi initial am vrut cu multi copilasi la loc de joaca am anulat pentru ca de miercuri Isabela era mucioasa si am considerat ca e mai bine si pentru ea si pentru ceilalti sa ne serbam in cerc restrans....dar chiar si asa ne-am strans 12 adulti si 4 copii). Las mai jos poze care pot descrie atmosfera de sarbatoare din casa:

Cea mai frumoasa...

declaratie: "Mami eu m-am indagosit (asta vine de la indragostit) de tine! Te iubesc cel mai mult! Tu esti iubita mea!" Asta aud zilnic de ceva vreme incoace...sunt o norocoasa, asa e? In rest ne pregatim de ziua Isabelei, de gradibita, de toamna...

Intrebare incuietoare

Zilele trecute m-a intrebat Isabela: "Mami din ce sunt facuti oamenii?" . Eu m-am facut ca nu inteleg..."Cum adica Isabela? Oamenii sunt facuti din piele carne, oase, sange..." "Da, da mami...dar carnea din ce e facuta ?", "Din proteine" (mi-a iesit fara sa vreau si m-am oprit...ca probabil ii tineam o lectie de biochimie. Asa ca venind de la catedra luni seara i-am adus un sistem periodic mic, pe care l-am prins pe frigider. Si i-am spus: "Uite Isabela din ce sunt facuti oamenii...carbon, hidrogen, oxigen, azot" si i-am aratat si explicat cat mai simplu posibil ce are in fata. A venit tatal Isabelei acasa...Isabela s-a repezit la frigider, a luat sistemul periodic jos si i-a spus triumfatoare: "Uite tati din ce sunt facuti oamenii...dintr-o bucatica de plastic ca asta"..:))) Cred ca mai trebuie sa asteptam cu explicatiile stiintifice..:))

Etica profesionala sau doar comert?

Ieri dupa masa imi faceam aprovizioanrea saptamanala dintr-un hypermarket. Am intrat si la farmacia din apropiere pentru medicamentele de stricta necesitate ale lui Sorin (plecat iar din tara la un congres). La tejghea foste studente. Am cerut tratul 50 mg (diclofenac pe intelesul tutoror, pentru chistul de la genunchiul meu care ma omoara in unele zile, atat de rau ma doare). Mi s-a spus ca nu au o cutie si doar 14 comprimate. Ca au ajuns sa vanda si cate un comprimat. Ca li se cere cate un capac de sirop e tusa ca atunci tuseste copilul...de ce sa ia toata sticla??? Apoi a venit randul aspirinei Bayer...la fel. M-am surprins (si vai ce urasc chestia asta!!!) tinand prelegeri in farmacie unor farmaciste despre etica profesionala si despre educatia ce trebuie facuta pacientului. Cum adica tai din blister si vinzi un comprimat???? Peste tot in Europa cea civilizata NU AI VOIE sa desigilezi cutia! Am ajuns chiar acolo incat in goana dupa bani uitam si cele mai elementare lucruri invatate (de unii poate) chiar in ultimul an de facultate? Uitam ca a fi farmacist e o PROFESIE si nu o meserie sau indeletnicire care sa iti permita sa nu ai etica, morala, principii? Sincer mi s-a facut scarba...si am inteles a mia oara de ce eu una prefer sa spun ca sunt doar cadru didactic si...atat. Sunt convinsa ca exista atat de multe exemple despre comportamentul colegilor mei de breasla incat am umple paginile unei carti....dar stand si judecand mai indelung mi-am dat seama ca noi, in general, ca natie suntem de vina. Pentru ca asteptam sa ne educe altii (educatoarea, profesoara, televizorul) copiii cand asta e rolul nostru de parinti, daca tot i-am adus pe lume, ca noi ca natie nu respectam ceea ce ne spune un specialist ci mai bine ascultam de baba floare din coltul strazii ca ea are experienta vietii (si aici Sorin ar putea sa va dea multe exemple de ce inseamna pacientul roman si cum se comporta el cu adevarat fata in fata cu medicul), ca noi ca natie nu avem spirit civic ci doar de turma (si nu inteleg de ce ne miram ca ne merge rau daca nici sa luam o decizie nu suntem in stare, trebuie sa ne indoctrineze zilnic TV-ul si radio-ul), ca noi ca natie nici macar mandrie patriotica nu avem si respect pentru tara noastra si tot ce ne inconjoara... In aceste conditii de ce mai am eu pretentii asa de mari in general??? Hmmmm.......