1- 7 august 2013

Suntem pe picior de plecare la mare...bagaje peste tot, liste si listute, Isabela care se tine dupa mine ca un catelus, eu pun haine in valiza, ea le scoate ca nu sunt frumoase, tati care se chinuie sa monteze noul scaun (Be safe) in noua masina si nu prea ii iese...dar nu pot sa uit si sa nu va zic si voua, mai ales mamicilor din Bucuresti apoape de eveniment: 1- 7 august e saptamana alaptarii (vezi http://viataprinbalonulroz.ro/2013/07/in-sprijinul-mamelor-care-alapteaza/). Si ca fosta mama alaptatoare si sustinatoare a tuturor mamelor care apreciaza naturalul si firescul in relatia cu copilul lor va indemn sa dati mai departe vestea si sa fiti sprijin pentru cele din jurul vostru care au nevoie de sfaturi si sustinere:

Unde e limita?

Cititoarele mele, mamici dedicate si femei frumoase si destepte, pe voi va provoc la a raspunde la urmatoarele intrebari: 1. Cat e prea mult si cat e neglijat din timpul pe care il acordati copiilor vostri? (intrebare ce deriva din acuzele pe care le-am tot primit ca o sufoc pe fiica-mea, ca ma ocup prea mult de ea, ca ii dedic aproape tot timpul meu liber si ca la varsta ei ar trebui sa se mai joace si singura. Sigur, nu sunt de acord cu asa ceva...sincer. dar vreau sa stiu si alte pareri decat cele subiective pe care le-am tot auzit in ultimul timp). 2. Ce inseamna rasfat la un copil de aproape 4 ani? tinutul in brate, alintatul, atentia permanenta acordata, implinirea nevoilor? (eu una nu cred ca exista copii rasfatati, ci doar iubiti. Asa cum ar trebui sa fie toti!). 3. De ce ne uram copii? De ce le refuzam in mod constant atentia pe care o merita, ii repezim, ii certam (chiar batem!)? De ce vrem sa fie schilozi la suflet asa cum suntem noi astia ce am crescut cu cheia la gat si in timpuri cumplite? De ce nu ii putem lasa sa fie copii o viata intreaga? Nu doar discutiile din parc ma indeamna sa stau pe ganduri si sa intreb cele mai de sus dar si numeroasele campanii de salvare a copiilor care ma bombardeaza zilnic la TV, pe mail, pe FB etc etc...sincera sa fiu nu ma pot rupe de orice sursa de informatie...unde gresim? De ce se intimpla asa ceva? De ce ii mai aducem pe lume daca apoi ii chinuim, ii batem, ii ignoram, ii abandonam?

Ce mai facem zilele acestea

Vroiam sa scriu ce facem zilele acestea. Isabela e in tabara in vecini de noi la Caravana Veseliei de la 9 la 13.30 in fiecare zi. Apoi pentru ca bunicii sunt in concediu si tatal ei pe la sedinte prin Europa suntem noi fetele de capul nostru. De exact fix o saptamana. Realizez acum ce crunt trebuie sa fie sa traiesti departe de bunici, tata, lume care sa te poata ajuta macar 1-2 ore pe zi...sa nu trebuiasca sa cari copilul dupa tine la banca, posta, supermarket etc etc...Asa ca incep sa apreciez tot ajutorul pe care il am din partea bunicilor si sa ma gandesc cum oare m-as descurca daca as locui in strainatate sau as avea un job care sa nu imi permita ca la 13.15 sa ies din birou/laborator sa ajung la timp sa imi iau copilul. E greu! Dar e frumos...pentru ca facem tot felul de nebuii: ne jucam, radem, ne veselim, ne pupam, alergam in parc, cautam caluti cu aripi, mancam inghetata si pop corn (incredibil...adica ce nu i-am dat pana acum ca e cah si ne ingrasa), mancam lebenita si pepene galben, zmeura si caise, citim cartile cu Pixi si cu ursuletul Paddington, ne uitam la serialul cu Mickey...cert este ca avem multe de facut si timp putin. Si daaaa....stam in parc pana da luna peste noi. In tabara e super ok, a facut in fiecare zi alta activitate, deseneaza, decupeaza, lipeste, descopera si mai ales se joaca. Daca saptamana trecuta erau 9 copilasi saptamana asta sunt doar 4 si e super ok. Gasca de 3 fete care dimineata de dimineata ma pupa de "zi buna" si un baiatel timid care nu face fata gastii..:) Dar ma bucur ca merge cu placere si chiar e curioasa despre ce vor mai discuta miine... Azi am probat costume de baie si rochii de plaja...semn ca se apropie vacanta noastra la mare...am inceput deja AMR-ul...pana pe 1 august nu mai e mult!

Vive la France! La multi ani Tata!

Et bonne fete a tous!

Si...La multi ani tatalui meu care azi isi serbeaza ziua de nastere! Doua motive bune de petrecere!

Rusine!

Sunt exasperata de atata prostie si ignoranta...se dezbate de ieri non stop situatia de la acel celebru liceu din capitala unde insasi Marean Almanahe si-a luat BAC-ul... Am postat un mesaj si pe FB...e tragic, e dramatic, e rusinos. E sub deminatea oricarui om de bun simt si mai ales al unui formator de minti si de opinie asa cum s-ar cadea sa fie un dascal. DAR... le spun pe rand: - atata vreme cat nu mai exista valori in tara asta - atata vreme cat noi parintii ne dam peste cap si facem cele mai cumplite si abjecte lucruri pentru binele odraslelor (sa ma iertati, sunt copil unic...dar din clasa 1 pana in ultimul an de facultate acasa mi s-a spus mereu ca treaba mea e sa invat! ca altfel nu iau treapta I, treapta a II a, Bac-ul, admiterea, examenele in sesiune, licentele etc etc) ...adica ne pretam la a da mita numa'sa ia copilu' bacu' - atata vreme cat atitudinea generala (pornind de la guvern si de la propiul ministru) este de a trata profesorii ca si pe niste gunoaie...prin conditiile materiale pe care le ofera - atata vreme cat nu exista un EXAMEN in toti cei 12 ani de scoala care sa scoata in fata valoarea, performanta si sa motiveze elevii - atata vreme cat la facultati se intra pe baza de..."dosar"? fara admitere si fara testari - atata vreme cat in scoala sunt invatati ca notele incep de la 8 si se termina la 10 (ajung in facultate si au socul vietii lor cand iau 5!) - atata vreme cat nu exista spirit civic, principii, profesie vocationala nu se schimba si nu se va schimba nimic in bine. Trist...