marți, 29 martie 2011

Analize si....analize

In sfarsit azi mi-am luat inima in dinti, copilul in brate, sotul de brat si am plecat la Synevo sa ii facem analizele Isabelei (pe care le tot aman de 6 luni). Am ajuns pe la ora 12 (la 3 ore de la cei 270 mL lapte bauti de Isabela la trezire) si am avut noroc ca nu era multa lume (2-3 persoane). Am intrat si...au inceput nervii mei. Am nimerit peste doua tanti cu doua miini stangi care timp de 3 minute au cautat cu acul vena Isabelei (cu acul sub piele of course). Am plans cot la cot cu ea in timp de tati de Isabela o tinea in brate sa nu se zbata, eu o tineam de picioruse, un nene de acolo ii facea baloane din manusi, o alta tanti ii arata maimutoi pe pereti si tot asa....Am facut si eu o criza de nervi pentru ca la cati bani dam pe analize am macar pretentia de a avea profesionisti. Nu incepatori care sa imi chinuie copilul. Cu ocazia asta mi-am promis ca fara o amenintare grava sau o trimitere de la medic specialist in clinica la Pedi I sau II eu nu mai imi chinui copilul! Am zis...

Si cu ocazia asta am concluzionat ca statului roman i se falfaie de cei ce efectiv ar trebui ajutati. Nu mai comentez nimic despre faptul ca in toata perioada de graviditate am dat bani pentru toate analizele/ecografiile/suplimentele alimentare/vitamine etc etc. Ca de cand s-a nascut Isabela am platit medicamente (noroc ca nu avem nevoie de ele) si vaccinuri (cam 2800 RON pana acum) desi statul declara sa SUNT GRATUITE! Nu ma plang de asa ceva pentru ca am norocul ca atat eu cat si sotul meu sa avem job-uri (mare lucru in ziua de azi) si un anumit nivel de trai care ne permite sa platim asa ceva....dar cred ca suntem putini cei carora chiar nu le pasa ca dau 28 sau 2800 RON pe vaccinuri. Ma revolta cand vad ca sunt copii care nu au ce manca, carora parintii nu le pot asigura asistenta medicala primara, care sunt amanati cu lunile de clinici/policlinici la analize sau tratamente pana cand gasesc fonduri de la CAS...nu mai spun de pensionari. Ma bucur ca suntem sanatosi si ca nu avem probleme grave de sanatate. Si sper sa fim sanatosi inca muuuuuult timp.

Pe de alta parte nu pot sa nu spun ca sunt incantata de medalia de aur si diploma de excelenta pe care le-am castigat la ultimul salon Pro Invent (de saptamana trecuta) cu brevetul despre electrozii imprimati. Si de faptul ca azi am semnat cererea pentru cel de-al doilea brevet. Si de faptul ca mi-a mai fost acceptat un alt articol la publicare sau ca cei de la Journal of Pharmaceutical and Biomedical Analysis mi-au trimis inca doua articole la revizat...motive de bucurie ar fi multe. Dar marunte zic eu. Bucuria mea e ca Isabela e ok...si mai ales ca ea creste frumos!

vineri, 25 martie 2011

Multe, marunte si putin importante

Cam asa s-ar traduce zilele din saptamana ce sta sa se termine. Griji multe si marunte dar poate si putin importante legate de job, amenajari prin casa, reorganziari de spatii si activitati etc etc...

Isabela in schimb ne uimeste pe zi ce trece cu faptul ca pricepe absolut tot. Si incearca sa repede ca o maimutica atat cuvinte cat mai ales gesturi. Asa ca stau si ma intreb daca nu ar trebui sa incepem sa ne cenzuram in fata copilului? Acum nu ca am vorbi tampenii sau am face gesturi obscene...dar totusi.

Chiar se discuta pe forum zilele trecute despre mama zen, mame reale si mame false. Eu una sincera sa fiu numai zen nu sunt. Adica mi se intimpla sa imi pierd rabdarea si sa ridic tonul in fata Isabelei. E drept ca dupa asta imi pare rau, o iau in brate si imi cer scuze si o pupacesc. Stiu stiu stiu...conform tuturor teoriilor parintele trebuie sa fie coerent si consecvent in fata copilului si prin gesturi si atitudini. Dar eu una nu pot. Ma supar si ma consum ca imi pierd cumpatul. Dar asta sunt eu...

Iar in dialogul cu tatal Isabelei ca doua pesonalitati puternice ce suntem ne mai si contrazicem si asta pe o tonalitate mai inalta. Isabela de obicei se posteaza intre noi si ne tot bombane asa ca sfarsim prin a rade de ea si cu ea.

Sunt curioasa cand va incepe sa vorbeasca legat propozitii ce ne va spune. Mama mea spune ca va incepe direct sa recite cursurile pe care le tin...ca le vede/aude (eu mai rationez si cu voce tare...din pacate..:() sau va incepe direct sa cante muzica pe care o asculta tati de Isabela...vom vedea. Cert e ca pana una alta ne spunem UCA (yesssss...am scapat de Coco), papucilor le spunem pupa, papusilor pua (nu e de ras!!!!), pipi e pupu, caca spunem tare si frumos de ne aud cred ca toti vecinii, apa, papa, mama, tata, aooo (telefon dar si alo), baca (televizor) si din greseala mai repetam mine (miine), ampa (lampa), ore (soare), Ita (Isa). Hmmmm...oare am uitat ceva? Daaaaa...Dei Dei= Andrei! Cum ne apropiem de blocul lui deja il striga. Iubire mare, nu gluma!

duminică, 20 martie 2011

Cum ne-am petrecut weekend-ul


Facand cunostiinta cu nisipul, construind castele, vizitand o ferma cu animale adevarte, multe si variate, alergand prin curte si prin gradina, plantand flori si capsuni, facand straturi pentru spanac si usturoi, alergandu-i pe Blacky si Nikki, stand afara in medie cate 5-6 ore/zi, dormind seara de la ora 22 pana dimineata la ora 8.39-9 fara intrerupere, papand bine si diversificat (prima data cand am papat salata de varza murata desarata)...nu cred ca am trecut toate activitatile pe care le-am facut de joi pana azi la casa bunicilor de la Beclean dar cert este ca a fost super ok. Si ca ne propunem ca de saptamana viitoare sa repetam weekend de weekend experienta.
Am observat o imbunatatire a somnului Isabelei, a apetitului (nu ca nu ar fi avut dar acum chiar am vazut ca manca cu pofta orice i-am dat), a starii de spirit...clar experienta e benefica. Si am adus acasa un copil cu obrajii rosi si nasuc ars de soare si vant.
Am vizitat in fiecare zi ferma unor amici unde Isabela a vazut si a stat intre miei, pui de catel, pisici, vaci, cai, gaini, gaste, rate, porumbei. A fost innnebunita. Acum daca i-l arat pe Shoni face "beee"...ca i-a vazut pe viu pe fratiorii lui. Am avut surpriza sa vad ca sta fara mine cateva ore fara sa biziie, ca ii face placere sa ajute (Babu a tot pus-o sa o ajute, sa duca crengute la foc, sa aduca tufe de capsuni, sa sape si ea cu lopatica in gradina etc etc), ca se descurca singura la urcat si coborat scari si la conversat (pe limba ei) cu toate animalele posibile. Cred ca asta ii trebuie de acum incolo...asa distractie nu am prins in nici un parculet.
Si ce ma uimeste este sanatatea si robustetea copiilor din vecini care sunt crescuti cu lapte natural de la 1 an si deja maninca orice (fara sare/zahar si condimente) care au trecut iarna stand afara nefiind raciti nici macar o zi, care se catara peste tot fara ca cineva sa alerge innebunita sa ii dea jos, care impart felia de piine cu catelul si pisica (asta m-a dat pe spate, ca eu tot cu servetelele umede si cu spray antiacterian am fost dupa Isabela sa o sterg pe fata si pe manute dupa ce mangaie ciinele, pisica etc etc)...asa ca stau si ma intreb...cine are dreptate? Cum isi face un copil imunitatea? Stand intr-un mediu aseptic (nu chiar, dar oricum pe aproape...eu ma stiu maniaca cu curatenia si dezinfectatul in casa iar afara sunt tot cu servete umede si chestii antibacteriene) sau lasand copilul sa vina in contact cu diversi microbi/paraziti si sa isi faca astfel imunitatea. E clar ca cei crescuti la tara sunt mai rezistenti (eu ma compar cu varul meu cu un an mai mic care si acum era in tricou la 12 grade si care nu a mai fost racit nici el nu stie de cand...).
Vom vedea...eu promit sa ma educ si sa nu mai cumpar servete umede. Sa vedem cat ma tine!

marți, 15 martie 2011

18 luni, un an si jumatate


Azi Isabela implineste un an si jumate. Adica 18 luni, adica cam 540 de zile. Impresionant, nu?

18 luni de cand exista in viata noastra, de fapt de cand ne-o face mai frumoasa, mai bogata, mai interesanta.

Nu vreau sa scriu acum cat a evoluat, cate stie si cate face...cred ca incerc sa tin pasul cu dezvoltarea ei pe acest blog. Vreau doar sa marchez simplu si direct faptul ca de 18 luni viata mea e incredibil de plina, ca de 18 luni sunt cu adevarat fericita si implinita.


La multi ani puiuta mica!

vineri, 11 martie 2011

Miscelanious

De ieri imi tot propun sa mai notez cate ceva in Jurnalul Isabelei. Dar efectiv nu imi ajunge timpul. Cred ca nu ma mai pot organiza bine, sunt non stop in criza de timp si obosita peste masura. Si am inceput scoala de doar 2 saptamani. Mai am 12...ce ma voi face?

Apropos de plecatul meu la job...in zilele in care lipsesc comportamentul Isabelei fata de mine se schimba. Ma priveste cu repros cand vin si ma ingnora cateva minute. Abia apoi incepe sa interactioneze cu mine. In zilele in care stau ea nu o pot desprinde de mine desi Sorin se straduie sa construiasca castele si sa faca ca si maimuta, leul, renul sau mai stiu eu ce animal ii tot arata Isabela de prin cartuliile ei. Ieri seara am stat inchisa in toaleta cateva minute, suficient pentru a se apuca de plans (in hohote) si de strigat "mama, mama". Incep sa imi fac mustrari de constiinta ca imi stresez copilul. Ma intreb ce ne vom face din august cand o voi lasa printre straini, respectiv la gradinita...

Saptamana ce vine ne propunem sa mergem la aer, la casa bunicilor. Nu am mai fost din noiembrie. E cazul...peste iarna mi-a fost groaza de drum (ca trebuie sa oprim des...habar nu am ce vom face cu concediul la mare anul asta ca nu are stare in masina...nu stiu cum va fi in avion?!?), de obisnuit cu alt pat, alte ore de masa etc etc. Dar se anunta incalzirea vremii si vom profita sa stam la aer de joi pana duminica.

Eu iarasi sunt de doua zile cu niste dureri de cap teribile si inexplicabile...acum am vazut pe site-ul NASA ca au loc explozii solare de clasa X...nasol. Nu credeam sa ma afecteze in asa hal. Din pacate exploziile de acest gen vor fi tot mai dese in anii ce vin...eu ce ma fac?!?

Vad ca e un post negativist...m-a afectat mult si situatia din Japonia. Instinctul imi spune ca vom mai vedea asa ceva anul acesta...hmmm...greu sa nu te afecteze ce e in jur. Ma gandesc cu groaza ce am face noi in romanica in caz de cutremur. Normal ca ne-ar lua prin surprindere asa cum isi permite iarna sa faca an de an (de parca am trai la tropice!).

Isabela e bine...o aduc cu greu in casa din parc si o bag direct in vana iar hainutele in masina de spalat. Nu rateaza o balta sau o groapa cu noroi...nu ma agit prea tare ...traiasca masina de spalat! Incearca acum sa spuna pipi si ii iese "pupu", striga gainile din vecini "pui, pui", catelul face "uauuau" (intonatia e totul, suna cool) mai repeta din cand in cand cate un cuvint dupa mine dar tot pe limba ei vorbeste! Miine mergem la shopping de pijamale...aseara am avut surpriza sa o imbrac intr-o pijama noua si ii este cu vedere la glezne....tati de Isabela m-a consolat : "asa se poarta (de parca el stie ce se poarta anul asta in materie de moda feminina!) si oricum o bagi in sac de dormit....nu o vede nimeni".:))

marți, 8 martie 2011

8 Martie

Chiar daca e frig afara straluceste un soare pe cer de imi vine sa imi iau hainele de primavara si sa zburd! Dar....ma abtin, astept vremuri mai calde.

De 8 Martie sotul meu mi-a facut surpriza de a-mi darui mult doritul si asteptatul Blackberry Bold (eram 50% pentru el 50% pentru iPhone...dar a castigat BB din cauza aspectului, dimensiunilor si caracteristicilor tehnice). Acum o sa imi ia cateva zile pana o sa ma familiarizez cu el. Iar Isabela a primit o "brum brum"...adica o masinuta roz. E super mega incantata.

Si...am uitat de minunatii vestitori ai primaverii:


O primvara frumoasa si o zi insorita si minunata!

luni, 7 martie 2011

Happy family

Cred ca poza spune tot...nu credeam ca putem fi atit de fericiti...mie zi de zi mi se pare incredibil de frumos ceea ce traim.



A trecut si ziua lui tati cu agitatie mare, multa lume in vizita, prieteni dragi, telefoane si mesaje multe, cadouri de asemenea dar si cu oboseala cat cuprinde.
Ne pregatim de o noua saptamana...si de 8 martie!

duminică, 6 martie 2011

La multi ani tati!

Azi il serbam pe Sorin. Isabela (ajutata de mami) i-a pregatit o supriza:

joi, 3 martie 2011

Date tehnice

Azi am fost la medicul de familie...pentru vaccin dar si pentru controlul de 18 luni ca tot mai sunt doar cateva zile pana atunci...

Am facut in final prima doza din vaccinul anti hepatita A. Din consideretnul ca e o curioasa, pune mana peste tot, trebuie sa fiu atenta sa nu bage nimic in guritza nici din casa si mai ales de afara, de pe jos. Apoi...ma gandesc ca urmeaza gradinita si contactul cu alti copilasi. Sper sa fi luat decizia buna ca o tot pritocesc de vreo 6 luni.

Si daca tot ne-a vazut madame dr ne-a cantarit (12,4 kg) si masurat (83,5 cm). Deci 1kg si 1,5 cm in trei luni....mult, putin? Hmmmm....

Cu ocazia asta am decis si lista (lunga) de analize pe care le vom face saptamana viitoare. Azi la vaccin a plans ca niciodata, mult mult, cu sughituri si cu lacrimi mari, mari. Iar eu alaturi de ea...Mi-e groaza cand ma gandesc ca saptamana viitoare ne intepam iar, dar aman analizele astea de 6 luni. Trebuie sa le facem odata si odata.

In alta ordine de idei, daca tot a fost controlata peste tot am fost avertizata ca a patra maseluta e afara (stiam, o fac seara cu gel pe ea) si ca urmeaza inca doua care sunt vizibile prin gingie (eu una nu reusesc sa ma uit la ea in gurita nici cand o spal pe dinti, o mai pipai cand o fac cu dentinox ...dar de obicei ma misc repede ca ma capseaza rau). Acum imi explic ultimele nopti agitate si trezirile din ora in ora ( e ca un facut, parca stie cand am zile super obositoare si atunci imi termina somnul, asa a fost marti/miercuri...din ora in ora s-a trezit iar eu aveam ore de la 8 la 4 a doua zi cu doua cursuri printre altele). Dar a trecut si trece...sper sa terminam repede cu iesitul dintilor ca tare chinuitor a fost.

Eu ...aud! Si timpanul e ok...asa ca pot sa ma concentrez pe altele acum. Gen cheful de ziua lui tati, de duminica! Si cadouri de 8 martie pentru Babu si alte femei grozave de langa mine...

marți, 1 martie 2011

De Martisor

Martisorul nostru:



O primavara frumoasa!