Un An nou fericit!

Prrintre antitermice, antibiotice (da, din pacate am ajuns si aici ca doar le-am facut pe toate trei odata: dubla otita, laringita si bronsita) ne facem timp sa va dorim ce ne dorim si noua:
Un an nou bun cu sanatate, liniste, realizari si impliniri pe toate planurile!
Sa fie un An asa cum va si ne dorim, un an al schimarilor in bine, al desteptarii noastre ca natie si ca oameni!
La multi ani 2012!

Ce va doriti de la 2012?

Si daca tot am timp de blog as lansa eu o leapsa prin care le-as provoca pe fetele dragi sa isi dea cu parerea....ce vor de la 2012? Si ma refer nu la lucruri de genul sanatate, bani, job mai bun etc etc ci la dorinte despre cum cred ca pot schimba, influenta, imbunatati viata lor si a celor din jurul lor.
Haideti fetelor...pic cu pic se face marea...cred ca daca ne mobilizam si ne propunem sa schimbam in bine ceva ce merge rau pe langa noi chiar vom reusi. Cu atat mai mult cu cat 2012 se anunta un an al schimbarilor.
Eu una imi doresc sa devin mult mai empatica la nevoile celor din jurul meu. Sa las egoismul meu la o parte si sa ma implic mai mult in ajutorarea lor. Apoi imi doresc sa imi dezvolt acest al 6 lea simt pe care il am si il neglijez de ceva vreme...din teama? Probabil ca da....oricum e pe lista de to do! Visez de mult sa ma implic in campanii umanitare. Si nu doar la modul la care donez bani de cateva ori pe an ci efectiv sa fiu implicata mai mult. Admir de multa vreme tot ce face Principesa Margareta prin Fundatia Altetei sale si ma bucura faptul ca cineva se gandeste nu doar la copiii nevoiasi , bolnavi sau orfani ci si la batranii orfani. Si vai cati sunt (batrini singuri sau abandonati). Imi propun sa las inchis televizorul cel putin o luna non stop mai ales in perioada alegerilor. Am devenit o natie condusa de si prin televizor. Ni se implementeaza tot felul de idei aberante in care credeam apoi cu tarie ca doar...le-am vazut/auzit la TV. Vreau sa vad doar filme bune si concerte si mai bune.
Vreau sa ma implic mai mult pe partea de protectie a mediului. Deja ne gandim serios la surse de energii alternative pentru casa de la Beclean (panouri solare) si eu tot aman momentul schimbarii masinii mele pentru ca imi doresc una electrica. Desi tehnologia este inca deficitara e un inceput.
Vreau sa uit ca exista medicatie alopata si sa incerc sa imi tratez sotul si/sau copilul doar cu remediile naturii (daca ar stii ai mei colegi m-ar arata cu degetul si ar zice ca am luat-o razna...:). Cred ca suntem atat de labili si de tarati deoarece ne-am indepartat prea mult de natura. Traim in mediul asta artificial si cea mai mica variatie de temperatura ne da peste cap. Ne lovim de insomnii, depresii, migrene la orice colt....si ne intrebam oare de ce?
Si....as vrea sa deschid mai rar computerul, netul, mailul, FB-ul si da, implicit si blogul...ca sa am mai mult timp pentru citit, pentru Isabela, pentru plimbat pe coclauri...pentru trait.

Ce ziceti Raluk, Nela, Dana, Monis, Loredana, Lili, Gabi...si voi toti si toate care ma cititi... Ridicati manusa???

Leapsa muzicala

Cu scuzele de rigoare reiau sirul lepselor date de fete...am ajuns la cea muzicala. Nu am stat sa o gandesc mult (nu ma gandesc acum decat la Isabela care e racita rau, dar rau de tot si in timp ce doarme ea scriu si eu cate ceva pe blog) dar nu vreau sa raman datoare in anul ce vine...
O sa incep prin a depana amintiri din copilarie...in casa alor mei se asculta la pick-up tot felul de muzica...de la Anotimpurile lui Vivaldi si Bolero de Ravel la opera lui Verdi. Apoi am descoperit Celelalte cuvinte (cred ca aveam vreo 13-14 ani cand scoteau ei primul album intitulat Celalalte cuvinte I) si Compact, Iris, Holograf. La inceput de liceu chiar mergeam la concertele lor la Sala Sportului.
In liceu am devenit mai "metallica"...influentata si de anturaj. Ma si mir acum cum puteam sculta Slayer? Anyway din perioaada aceea am inceput sa iubesc muzica rock, progresiva...primii care m-au lasat fara cuvinte au fost Def Leppard cu piesele lor: "Love bites" si "Pour some sugar on me". A urmat Yes, Camel, Pink Floyd, Judas Priest...
Dar ca sa fac totusi un clasament as spune ca piesele si trupele care inseamna ceva pentru mine si azi pentru ca sunt legate de cate o etapa importanta din viata mea sunt:
1. Def Leppard- Love Bites si Pour some sugar on me
2. Pink Floyd - Wish you were here
3. Yes- Owner of a lonely heart
4. Marillion- Fantastic Place, Easter, Angelina (aici recunosc ca e influenta Sorin si piese de pe albumul lui preferat). De aici incolo incepe muzica buna...adusa in viata mea de cel de la care am invatat atatea... mai ales sa ascult si sa traiesc ascultand muzica buna-Sorin:
5. Mike Oldfield - Tubular Bells I and II
6. Porcupine Tree- Blackest eyes
7. Phideaux - Snowtorch (super super bestiala trupa, piesa, versurile)
8. Riverside- Voices in my head
9. IQ - Sacred Sound
10. Deep Purple - Sail away (era bluesul rock no 1 la toate chefurile din facultate).
Mai ascult cu placere si Eagles, Black Sabath, Opeth, Therion, Genesis, Jethro Tull, Asia, Serj Tankian...si multe alte trupe mai noi sau mai vechi de progresiva.
Norocul meu este ca si am de unde alege o trupa buna sau cate un concert (pe DVD, live am vazut mult prea putine)- de vazut doar varietatea colectiei si nu dezordinea de pe rafturi (am ridicat toate chestiile casabile si prea mici ce risca sa fie inghitite sau prea pretioase ce risca sa fie stricate de catre Isabela..:))


Ce e curios e faptul ca desi 6 ani am fost dansatoare in trupa Universitatii si am facut turnee peste turnee nu am in casa nici un CD cu muzica populara. Ce se mai canta azi nu se poate numi populara...poate doar ce mai canta Grigore Lese sau Amalia Codorean. In rest e ceva comercial ce nu are nimic de a face cu adevaratul folclor asa cum l-am perceput si il mai percep eu mergand des in Bistrita-Nasaud. Ce fac ceterasii la cate o nunta sau la un joc de dumininca, cum se mai organizeaza la Salva sau la Perisor (jud. BN) nu cred ca se poate spune si explica....se poate doar "juca" (dansa, tradus in limba romana..:).

Craciun fericit!

Fie ca perioada asta magica sa dureze un an. Sa fim la fel de buni, de zambitori, de darnici, sa ne bucuram de lucrurile marunte si sa vedem miracolele din noi si de langa noi...
Isabela, Cecilia si Sorin va doresc cu mare drag:


Sarbatori fericite si linistite alaturi de cei dragi!

De revazut

Si ca sa continui cu lepsele date de fete...scriu azi despre cateva filme care m-au impresionat/placut si pe care le-as revedea cu placere de muuuuulte ori. Asta pentru ca eu nu prea am lista cu filme de nevazut...daca nu imi plac 5 minute din film nu continui...nu imi permite timpul din pacate..:)
1. Casablanca- favoritul favoritului. Imi place acea poveste de dragoste pe fondul razboiului, imi place Ingrid Bergman, imi place Casablanca asa cum am vazut-o in film si apoi in realitate...intr-un cuvant...l-as revedea saptamanal si nu m-as satura de el...si nici de celebra "As time goes by"...
2. A beautiful mind....sa mai spun ca mi-a placut rolul facut de Russell Crowe? Ca mi-a placut ideea de a face un film despre un schizofren briliant?
3. As good as it gets...superb jucat. Nu e de mirare cu Jack Nicholson si Helen Hunt in roluri principale
4. Filmele din seria Bond cu Daniel Craig in rolul lui 007- ma termina ochii lui albastri desi prestatiile ca actor nu impresioneaza
5. Si tot din seria actor super (ca mascul of course) seria Die Hard cu Bruce Willis (stiu, stiu nu e super actor...i se potrivesc mai bine rolurile din serialele de comedie dar imi place de pe vremea cand chiar facea un serial bun)
6. American Beauty...Kevin Spacey si scenariul...merita vazut si revazut...ma face cateodata sa ma bucur ca totusi traiesc in Romania si nu in SUA...alteori ma gandesc ca si la noi cam tot la fel se intimpla..:)
7. The interpreter...pentru o Nicole Kidman in forma si intr-un rol greut.
Urmeaza un post muzical...soon I hope..:)

My bucket list

...scriind titlul ma gandeam ca poate nu am varsta necesara unei asemenea liste. Probabil ca daca nu ma provoca Nela as fi scris-o...cu un an doi inainte de pensie?
Dar asa, promisiunea e promisiune. Poate ma voi distra copios peste vreo 25 de ani cand sper sa am satisfactia sa tai tot de pe lista spunand ca le-am facut pe toate si sa imi fac una noua...:)
Deci...sa purcedem:
a. Sa vizitez Africa Neagra...in safari, cu job-ul sau in excursie...accept orice dar sa fie o Kenya, o Coasta de Fildes si o Africa de Sud pe lista. Nu ma intrebati de ce...asa simt eu ca ma cheama continentul ala....striga de-a dreptul dupa mine iar eu tanjesc sa ajung acolo!
b. Sa ma plinb cu trasura trasa de cai prin Central Park New Yok...stiu, suna a cliseu...dar de ce nu?
c. Sa schiez oriunde in Anzii Cordilieri...si implicit sa vad cateva din tarile acelea exotice ale Americii de Sud.
d. sa am curajul sa mananc un platou precolumbian asa cum mi l-a descris Bernardo in Ciudad de Mexico
e. Sa ajung cu Isabela cu tot acasa la Mos Craciun...adica sa vizitam Finlanda
f. Sa pilotez un avion (de mici dimensiuni of course dar inainte de asta sa fac cateva sarituri cu parasauta just in case)
g. sa ma reapuc de dansuri...astept sa mai creasca Isabela sa mergem impreuna..:)
h. sa scriu un jurnal de calatorii (asta presupune ca vreau sa si calatoresc mai mult...si daca se poate nu in interes de serviciu...sa ma duc sa fac si eu sejururi culinare, de relaxare, de ce vreti voi....dar sa ma stiu cu mintea golita de orice grija, dead line sau senzor ca sa ma pot bucura pe deplin de locurile noi)
i. sa ajung sa vad pus in practica (adica fabricati la scara mare) tot ce creez la scara mica in laborator....cred ca ar fi cel mai bun feed back la munca mea de cercetare si mai pretios pentru mine ca un premiu Nobel
j. sa am o ferma de cai ...asta vine la pachet cu canisa de caini
k. sa am curajul sa las o data orasul pentru tara si apartamentul de bloc cu casa pe pamant unde sa imi cultiv legumele si sa o invat pe Isabela cum sa planteze rosii si sa isi ingrijeasca via si caisii asa cum am fost si eu invatata de catre bunica mea si strabunicul meu
l. sa am curajul sa spun mai des NU!
m. sa merg saptamanal la opera
n. sa nu mai ratez nici un festival de la Lorely si sa ii vad in concert pe cei de la Rammstein la Berlin (greu de tot, se epuizeaza biletele din prima zi)
o. sa ma implic in campanii umanitare (mai des si cu mai multa energie...in fond asta ajuta cel mai bine moralul)
p. sa ma apuc de yoga (tot cochetez cu ideea asta de ceva timp...cred ca mi-ar face bine niste tehnici de relaxare)
r. sa ajung sa mananc sanatos...sa imi impun acea disciplina necesara renuntarii la toate tentatiile toxice (cafea, dulciuri, mezeluri)
s. sa vizitez Israelul...tara Sfanta si toate locurile simbolice ale crestinatatii. Poate ma va face sa "vad" mai multe decat vad acum
t. sa imi aduc nepotii in vizita la Beclean si sa ornam bradul din curte asa cum fac acum cu Isabela (sunt optimista, nu? Sper sa nu faca si Isabela copilasi dupa 35 de ani...:))
u. sa fac un curs de pictura (acuarela daca se poate) si sa pictez peisaje din Bretagne
v. sa am o casa la malul marii si o pensiune pe varf de Alpi (in Austria de preferinta)
w. sa invat sa gatesc de la un maestru
x. sa stiu germana nu doar la nivel de conversatie si sa mai am rabdare sa invat chineza (tare mi-e ca asta va fi limba viitorului)
y. sa imi construiesc casa viselor mele...cea cu terase imense si dormitoare albe
z. sa replantez livada tatalui meu
Am terminat literele alfabetului...ce ironie..:)

Coming soon

Am doua lepse de rezolvat weekendul asta: cea de la Nela cu bucket list-ul (by the way, mi-a placut filmul cu acest titlu enorm, datorita prestatiilor a doi actori dragi mie dar mai ales faptul ca m-a pus pe ganduri si m-a facut sa imi reevaluez viata) apoi o leapsa draga mie, lista muzicala de la Raluk...De fapt de la Nela am primit si leapsa cu filmele de nevazut...dar tinand cont ca in ultimii doi ani nu am mai vazut un film cap coada....cred ca o mai aman.
Promit ca ma tin de ele weekendul asta mai ales ca ma simt inspirata: suntem in casa de la Beclean, focul arde domol in soba, miroase a brad, Beia se joaca cu pisicul sub masa, ai mei pregatesc casa pentru Craciun....e o atmosfera de vis. Mai lipseste Sorin...dar el e plecat sa se intalneasca cu Mos Craciun la Viena...:)

Date tehnice

Azi miine vine Mos Craciun si eu nu am mai postat nimic. Dar am o scuza..am fost prinsa cu multe, cel mai important lucru a fost lansarea vineri, 9 decembrie la Institutul francez a Asoctiaiei romane a bursierilor guvernului francez, eveniment aflat sub patronajul excelentei sale, d-nul ambasador Henry Paul. Eveniment care s-a bucurat de participarea multor nume din politica, guvern, parlamentari europeni, universitari, multi din ei fosti BGF.
Eu am fost cam bulversata, aflata intre doua zboruri (vai ce bine e sa faci 55 de minute de la Cluj la Bucuresti si ce horror e sa faci apoi aproape 2 ore de la Otopeni in Piata Romana...nt nt nt).
Whatever...vroiam sa notez datele tehnice ale Isabelei la aproape 2 ani si 3 luni: 14,5 kg si 96 cm! Mentionez ca am cantarit-o imbracata, deci poate vreo 200-300 de g sunt hainele, papucii de casa si mai ales ...scutecul..:)
Hmmmm...sincera sa fiu nu stiu ce sa mai fac cu ea...nu e chiar la regim dar oricum are restrictionat la piine, biscuiti, cereale, banane...incerc sa ii dau muuuuulte fructe si legume, somon, curcan si pastrav. Rar de tot ii dau si pui sub forma de supa. Ar manca macaroane in fiecare zi (ii fac o data pe saptamana, la fel destul de rar mamaliguta si gris cu lapte si scortisoara). Deci chiar nu stiu ce i-a impulsionat cresterea in asa ritm. Oricum sper sa nu depasim 15 kg pana la 3 ani. Asa ca dupa Sarbatori suntem la dieta...)

A venit Mos Nicolae

Si ne-a lasat cateva cadouri:

Jucaria noastra preferata (II)

Daca tot am deschis subiectul jucarii vreau sa le iau pe rand, in ordine cronologica, asa cum au fost sau mai sunt inca apreciate de Isabela:
1. Pe locul intai, castiga detasat...tati! El e jucaria preferata a Isabelei...lui ii canta, lui ii da suc din cana ei, cu el isi imparte mancarea, lui ii arunca priviri pline de iubire, pe el il intoarce de 10 ori de la usa in camera ei " pe camana a Beia" (aka canapea).
2. Ursul Winnie si prietenii lui mai ales sub forma de Lego dar nici cei din carticele sau cei de plus nu sunt neglijati. Incepem ziua cu "casa a uini" si o terminam seara tarziu cand ii pune singura cu manuta ei in cutia de Lego spunandu-le "noate buie".
3. Mickey, Minnie, Daisy, Maca (Donald) si Gonga (Gufy)...precum si Clubul lui Mickey Mouse. A inceput cu DVD-urile traduse in limba romana, apoi au urmat jucariile de plus (avem deja 2 Mickey mici si unul mare, fara de care nu iesim in parc...dusi pe rand, of course, democratic, la plimbare). Incepem sa apreciem cartile cu amicii astia, chiar si cele in germana cu primele mele 1000 de cuvinte, puzzle-uri si orice are legatura cu ei (pijamale, rochite, bluze etc etc).
4. Kitty...adica pisica aceea fara forma dar din ce in ce mai prezenta in viata noastra. Tot de pe DVD-uri o stim....si o avem si pe ea in cateva exemplare sub forma de balerina, simpla, cu sora ei, sub forma de perna, pe pijamale si bluze.
5. Cartile de la Adevarul cu povestile din colectia Disney...astea sunt printre primele rasfoite si iubite...le-am citit si rascitit si am face-o zilnic daca i-ar tine nervii si mai ales timpul pe mami sau Buni.
6. Cuburile...sincera sa fiu nu stiu daca sunt de la Vtech sau de la Bruni...cert e ca avem doua cutii de cuburi de pe vremea cand ne faceam manualitate si le aruncam pe parchet ca sunau dragutz (adica de pe la vreo 9 luni). Si pe ele le stergem periodic de praf ca inca ne place sa facem castele din cuburi.
7. Turnul lui Montessori...ei asta l-am folosit un an zi de zi...eu ma tot mir cum nu s-a plictisit de el. Acum sta undeva intr-un fund de cutie dar daca il scot la lumina i se lumineaza fata si nu se lasa pana nu il face si rasface.
8. Paturica de joaca de la Bertoni...primita cadou la botez...ne-a tinut pasiunea aproape 1 an...si acum o mai scoate din husa sa vaneze pestisorii de pe ea..:)
9. Bebe mare si bebe mic...prima e blonda cu par de sfoara si Isabela si-a ales-o singura pe la vreo 11 luni (la prima noastra vizita in Cora a reusit sa o traga jos din raft ea fiind in carucior si nu s-a mai dezlipit de ea, din multele papusi pe care le are e clar ca o prefera pe ea...e simplu de transportat, o duce de par oriunde), a doua e aleasa de mine din Toys'r'us-ul din SCS, Viena si e fascinata sa o imbrace/dezbrace/stearga la fund cu servete umede si sa ii faca baita in cratitele si oalele mele pe care le scoate singura din dulapurile din bucatarie.
10. Maimuta Bobo primita de mine de la sotul meu in vremurile in care ne vrajeam....datorita ei Isabela stie spune buric si mai ales stie unde este buricul.
11. Orga muzicala si Dadi strumful la fel de muzical...nu am multe de spus, fiind fascinata de muzica le foloseste des...eu abia astept sa se termine bateriile...:
Si daca tot avem asa de multe pasiuni Mos Nicolae ii va aduce: un Lego cu Tigrila la pescuit, un puzzle cu Winnie si un alt set tip Lego dar cu Kitty. Lui Mos Craciun i-am cerut bucataria lui Minnie si/sau Clubul lui Mickey Mouse...sa vedem cat am fost de cuminti si ce ne va aduce...:)

Jucaria noastra preferata...

...e cea imbracata in mov..:)

Speak Floyd?

Va mai amintiti Pink Floyd? (asta daca v-a placut vreodata si ati ascultat asa cum am facut-o eu in tinerete..:)). Ei bine cativa baieti buni la cantat si cu voci superbe au initiat o trupa care face cover-uri dupa Pink Floyd si o face la un nivel...uau...super inalt.

"Speak Floyd este singurul tribute-band Pink Floyd din Romania si s-a infiintat in ianuarie 2010 la Cluj avind in componenta muzicieni cu experienta si cunoscuti din alte proiecte:

-David Bryan (Hotel FM)-vocal
-Sandy Deac(Kappa,Desperado si alti artisti)- clape, voce, acoustic & electric guitars, lap steel guitar
-Kovacs"Kovi" Laszlo(Kappa,Desperado si alti artisti) - electric & acoustic guitars
-Razvan"Vava" Rotis( Razvan Krivach band) – tobe si percutie
-Kolumban Zoli(De La Funk,Yesterdays) - bass
-Edi Raita(LeeQuid) - clape
-Lazar Rudy(Gaio Jazz Band) – saxofon

Proiectul a pornit ca o expresie a pasiunii membrilor sai pentru muzica si mesajul maestrilor muzicii progresive,Pink Floyd."

Asta am citat de pe pagina lor de facebook...
Aseara daca tot am sot in Austria si mama in Cluj, dupa ce am culcat puiul mic am plecat in club (Flying Circus) la scuturat de plete, baut de bere si "gustat" muzica buna. Si a meritat...

De la "hey you la "wish you were here" am trecut timp de doua ore prin toate piesele celebre ale nu mai putin celebrei trupe Pink Floyd.
Detalii mai multe pe pagina de FB: http://www.facebook.com/#!/events/216528661754440/

Crestem...

Daca nu e "cavata a tati" si funda albastra:


e "capca" lui mami:



Imi pare rau ca nu am poze cu Isabela proband pantofii sau cizmele mele...sau cand isi insira diverse pe manuta spunand ca are "batari, mami"...crestem si devenim pe zi ce trece copilut. Aproape domnisoara...

De ce iubesc Romania?

Recunosc deschis ca nu sunt fan ProTv...dimpotriva mi se pare unul din cele mai jalnice posturi TV. Din toate punctele de vedere. Oricum de cand o am pe Isabela stirile le vad pe CNN sau EuroNews, mai prind cate ceva pe Money Channel unde mai sta Sorin prin weekend sau pe EuroSport unde de cand a dat iarna mai uit la mondialele de schi. In rest Baby Tv si JimJam sa traiasca...daca e sa ne uitam la "togogo" la aceste doua canale ne uitam.
Dar sa reiau...nu sunt fan ProTv dar pentru ceva ii admir...pentru ca an de an desi ei se aniverseaza in primul rand pe ei...nu uita ca 1 Decembrie e ziua nationala a Romaniei. Si vad din promo-uri ca si anul asta au de gand sa arate ca exista oameni care inca iubesc Romania. Eu una nu sunt de acord cu separarea asta bizara: iubesti Romania doar daca ai mancat salam cu soia sau daca stai de 20 de ani si suferi aici. Sunt romani care fac cinste Romaniei acolo unde se afla ei...peste mari si tari sau aici mai aproape, doar peste granita.
Eu una iubesc Romania...face parte organica din mine. Nu am putut si nu voi putea sta departe mult timp de ea. Desi urasc sistemul asta care a facut ca nonvaloarea sa ne conduca si totul sa fie aberant, care a facut ca de fapt valoarea sa dispara si in locul ei sa fie doar impostura sau kitsch...iubesc Romania. E tara parintilor, a bunicilor si a strabunicilor mei....a strabunicilor mei care au lucrat in Franta sa isi cumpere pamant, care au facut razboiu' pentru tara asta si mai apoi canal pentru pamantul cumparat. Tara asta e a parintilor mei care si-au sacrificat viata desi la 30 de ani tata putea parasi Romania in favoarea altei tari si a unui sistem mai bun.
E tara mea...am ales-o desi 3 ani am trait in Franta si apoi 1 an in Canada...este si va fi tara Isabelei chiar daca sper ca Isabela sa aibe o viata mai buna si sa plece macar la studii intr-o societate normala...
De ce iubesc Romania? Pentru ca tara asta cu oamenii ei cu tot sunt cei care m-au facut pe mine asa cum sunt eu. Sunt cei care m-au crescut, educat, apreciat, blamat...pentru ca tara asta, Romania sunt eu!
Iubesc Romania pentru tragismul ei, pentru toata istoria noastra chinuita, pentru faptul ca dupa sute de ani de stat piedica in calea tuturor inca exista tara asta mica si nenorocita. Iubesc Romania pentru oamenii ei, pentru traditiile ei. Pentru serile de Craciun cu cozonac aburind si colindele copiilor de la geam. Pentru noptile de Inviere si cele de Sanziene. Pentru "jocul" de duminica asa cum l-am vazut eu in copilarie si pentru nuntile cu steag cum numai in zona Nasaudului cred ca mai exista. Pentru zadiile tesute cu fir de aur si clopul cu oglinzi pe care le-am purtat la atitea festivaluri de folclor in studentie in toata Europa. Pentru natura salbatica si impresionanta a Apusenilor, pentru graiul maramuresean, pentru tzipuriturile de la Oas si sarmalele in foi de vita din Bucovina.
Iubesc Romania pentru tot ce imi ofera si pentru tot ce nu imi ofera (ca ma obliga sa fiu ingenioasa si sa imi folosesc la maxim creierasul), pentru ce este si ce ar putea fi...pentru ca simplu, e tara mea!

Sfanta Mami

Am serbat in 22 noiembrie onomastica mea. Cu aceasta ocazie am invata-o pe Isabela ca de onomastica la fel ca de zi de nastere cantam La multi ani! Nu stiu de ce ea face asocierea intre La multi ani si tort pentru ca azi de dimineata s-a trezit si s-a dus glont la tatal ei incepand sa ii cante La multi ani. Dupa ce a terminat a spus scurt "acum tort, tati!"
Dupa masa in vizita la matusa ei (cumnata mea) care se numeste tot Cecilia (dar ii spunem Tusa Cici) a inceput vizita cu La multi ani. De acasa stia ca Tusa isi aniversase onomastica acum cateva zile, deodata cu mine, asa ca am intrebat-o de ce spunem LMA, ce serbam? Ce zi a fost? Raspunsul Isabelei a venit insotit de un zambet: "Sfanta mami!"
No other comments...:))

Probleme de mediu ce induc instant tristete

Si dezarmeaza....si te fac sa blestemi ziua in care te-ai nascut in Romania. Tara tuturor posibilitatilor...Unde moartea circula cu BMW-ul cu suta la ora iar solul si apele sunt otravite de pe vremea lui Stefan cel Mare...
Nu e vorba de Isabela si nici nu e o problema personala. Sau e...dar nu am nici o solutie la ea.
Sunt implicata intr-un proiect si din timp in timp mi se cere sa analizez diverse probe de mediu (apa si sol mai ales) din diverse zone din tara. Si sa caut metale grele.
Iar ieri mi-au fost aduse probe de sol din Ardeal din Cluj, Alba, Sibiu, Zalau si Baia Mare. Prelevate din curtea unor gradinite.
Ca intotdeauna inainte de a le analiza electrochimic cu electrozii nostri le facem un AAS (nu intru in detalii, e o metoda analitica foarte sensibila ce da in timp scurt cantitatea totala de metale grele din proba).
Dupa ce am vazut rezultatele m-am ingrozit si m-am pus pe plans. De ce? Daca Clujul are depasiri majore la Ni ce am gasit pe Zalau dar mai ales pe Baia Mare m-a lasat fara replica, complet dezarmata: depasiri de MII de ori la limita maxima admisa la plumb, cadmiu, zinc si nichel. Dar valoarea cea mai socanta e la plumb pe Baia Mare. In conditiile in care acolo nu mai functioneaza industria miniera de cativa ani. Din pacate solul e atat de otravit ca nu ne ajung sute de ani pentru depoluare....
Iar eu stau si ma gandesc ca ma stradui sa ii asigur copilului meu mancare bio si conditii decente de viata. Oare? Intr-un asemenea mediu otravit???? Ne miram ca se moare de cancere pe rupte? Ca incidenta la Alzheimer e ingrozitoare la noi? Ca ne pica dintii incepand cu 30 de ani???
Chiar asa...de ce oare???

4 maselute si multe cuvinte

Gata...avem dantura completa chiar daca de la a patra maseluta e vizibil doar un colt. Dar avem dantura completa si ce a fost mai greu a trecut (zic eu).
Si vorbim deja in propozitii. E asa de scumpa...Inca mai are Beia cuvinte stalcite dar in principiu intelegem tot ce ne spune. De exemplu acum imi spune "mami lu'tuptup (iepurasul) tebe cane sau cash. tebe putina papa".
"mami baut cafia. Tebe Beia cafia". II spun "cafeaua e pentru oameni mari si nici pentru ei nu e buna". Imi raspunde: "nu tebe Beia cafia. Beia vea cash" (cas).
Vede ceva pe strada si se mira : "Mami, uite beseta (biserica). Face ding dong. Acoio a tunu".
Ajungem acasa. "Mami pune Micky. Acoio a togogo (televizor). Nu acoio. Pune Micky a caicuiatoru a tati. Te gog mami!". Vede apoi maimuta : "uite mami, monkey (nici acum nu zice in romana unele cuvinte). Tebe banana a monkey."
E o vorbareata (nici nu ma mira ca are pe cine mostenii..:). Ne povesteste ce vede prin carti sau la TV pe JimJam sau Baby Tv unde avem programele preferate. Inca e fascinata de Lego. Incepe ziua cu "casa a usu Winnie" iar seara isi culca toti amicii intr-o basca veche de a mea si le canta nani nani.
Apoi mergem sa ii cantam nani nani lui tati. Asta dupa ce ii spune: "Tati vin-o in patu a Beia. Pune fundu aci. Pune capu a pena. Acum tati...nani nani".
Cam asa vorbeste Beia...

After meeting...and workshop

After two days of speaking and presenting and doing everything in english..:) aseara am avut sansa sa intalnesc niste fete deosebite si niste fatuci dragute si poznase. Adica daaaaaa...lume, lume le-am intalnit asa (scriu in ordine cronologica): pe Miha...super haioasa si de gasca. Ea m-a preluat cu masina, masina in care am intalnit doua minuni mici care mi-au facut din start "shhhh. povestea" adica Iris (o fetita dulce dulce, cu ochi frumosi si par blond) si Mateo...pui de Miha. Cu ei se juca Bia. Ei...cred ca despre Bia scriu un alt post. Pentru ca am avut o data senzatia de stiut omul de secole (mai stii, poate ne stim din alta viata...:) sau din alt univers daca e valabila teoria aia cu universuri paralele), de inteles si placut din priviri! Emana fata asta bunatate si te incarca pozitiv...ceva de nedescris. E delicata, frumoasa si pe deasupra e si inteligenta. Amestecul fatal cum zice seful meu..:D
La mall ne-am intalnit cu Cristina fotomodela (uau ce bine arata), apoi a aparut Monica cu Andreea si Teodora. Mignona, finuta, sic....intr-un cuvant o aparitie super interesanta. Iar fetitele ei sunt frumoase si super cuminti. Si se inteleg bine...
Ultima dar nu cea din urma a fost Simona, mami de Dinutz si de Tom. Face fata asta niste baieti ca eu zic ca nu trebuie sa se opreasac la doi. Sa continue...frumosi, frumosi....iar ea e asa de simpatica si fina.
Am stat in povesti despre copii, olite, biberoane, gatit de parca ne stiam de cand lumea. Am pomenit fete dragi...ne-am bucurat de aparitia lui Petru (pui de Dana), ne-am promis ca ne vom revedea la urmatoarea mea vizita la Bucuresti cand sper sa fiu insotita si de Beia...
A fost o seara plina de lumina...de bunadispozitie, de rasete, de veselie...frumoasa, calda (desi e noiembrie si e frig rau pe afara!), de neuitat.
Multumesc mult fete dragi!

26 de luni

Nu stiu ce e avut ieri blogger dar vad ca nu mi-a postat ce era de postat. Ieri scriam ca Isabela a facut doi ani si doua luni, adica 26 de luni!
Incredibil ce repede trece timpul....imi aduc aminte ca acum doi ani pe vremea asta ne agitam cu organizarea botezului (printre altele)...:)
La multi ani puiuta mica!

Animalul la plimbare

Iarasi un post aiurea si nu despre Isabela.
Ieri am fost la o reuniune la celebra-mi universitate pentru pregatirea marelui rezidentiat de duminica (by the way, dupa 3 zile la Bucuresti la workshop aterizez direct in examen...ca supraveghetor dar oricum mi se duce toata ziua..). Si ca de obicei cand e vorba de intalneala intre cadrele didactice toata lumea vrea sa isi arate nivelul...de viata etaland haine de nurca, bizam si alte animale, genti de firma si celebrele tinute de la Steilman (nu se vrea reclama....ma mira lipsa de imaginatie a femeilor...parca sunt oi si merg in turma la shopping). Si iarasi m-am simtit ca un outsider care nu intelege nimic din viata de "telectual de umf"...:))

In alta ordine de idei Isabela si-a dat drumul la povesti. In fiecare zi ne uimeste cu noi expresii. Recunoastem deja pe toti prietenii de la JimJam (in sensul ca ne uitam la Tigga si Togga si la Kipper, dupa ce vede episoadele ni le spune pe limba ei). Se uita la "togogo"= televizor si inca spune tot "mutiti"in loc de multumesc. Mai avem cuvinte stalcite in vocabular: bimbi=branza, cugica= covrig, pasatul=prosopul, pantiti= pantaloni, capca= sapca, pototaia=portocala, matatane=macaroane. Repeta povestile citite din cartuliile ei dupa noi si ne corecteaza cand sarim cate un paragraf. Numara asa: unu, doi, cinci, sapte, opt, zece. Restul cifrelor nu sunt importante. Vede gainile in vecini si ne spune ca fac "oaie" in loc de oua...:)) La telefon imi spune "mami hai repede acasa a Beia! repede, repede!" Si de fiecare data cand vede ca ma imbrac incepe "mami, nu peca mami te iog!". Ziua o terminam cu: "noate buie".

Stop

E vorba de celebrul semn stop prezent mai la toate intersectiile si nevazut mai ales de cei ce conduc masini "tari", " de fite" in Romanica...
Ieri seara tatal meu mergea regulamentar pe strada cu pioritate, norocul lui ca doar cu 50km/h cand de pe o strada laterala a tasnit pur si simplu un Audi A3 care l-a acrosat pe el si masina din fata lui. Sau mai simplu zis...i-a luat fata. Doamna ce atat de vijelios coducea masina de 50.000 Euro s-a dat jos si s-a recomndat ca fiind judecatoarea X...care nu a vazut semnul STOP pentru ca se grabea. Adica...eu am dedus ca al meu tata a facut o impertinenta cand i s-a pus de-a curmezisul cu masina in drumul doamnei judecator!
Care by the way la super car-ul pe care il poseda nici macar un amarat de casco nu isi plateste.
Ce e trist rau de tot si ma supara peste masura: masina este a mea de facto deci pentru toate actele cu asiguratorii si service-ul eu trebuie sa umblu si sa rezolv fara sa am vreo vina, masina e distrusa in proportie de 40% (e mica, hatch back) si mai ales tata a suferit o contuzie urata la cap care nu se stie cum va evolua. Iar ce m-a intrigat...cum s-a dat jos din masina tembela si imprudenta conducatoare auto s-a prezentat cu functia in fata. Mie asta mi-a spus ca isi baga picioarele in ele de legi...ca doar tot le stie si le aplica (sau asa se prespune ca ar trebui sa faca!!!!) si a crezut ca impresioneaza...sau ca functia pe care vremelnic o are e o scuza buna pentru a face accidente.
Sunt din ce in ce mai dezamagita si mai speriata de ce se intimpla pe soselele noastre. Cred ca a face un drum de Cluj-Bucuresti in masina e o imprudenta la fel de mare cu a te arunca de la etajul 10 in gol, fara parasuta...sansele de a supravietui sunt aceleasi.
Din toata povestea asta, Isabela care ne-a auzit povestind suparati pe acasa a dedus asta : "tanti sticat masina a Bubu, Bubu facut buba a cap, Beia nu mes a Nicki si Beky, masina a Bubu sticat!"

Weekend romantic

Va vine sau nu sa credeti de ieri de la ora 14 suntem la Hilton Hotel din Sibiu...dupa cateva zile infernale la scoala cu depuneri de proiecte si pregatiri de prezentari sotul mi-a propus sa ii dam o mica vacanta Isabelei si sansa de a petrece cu bunicii la casa de la Beclean (care by the way a devenit a ei...am intrebat-o "unde te duci Isabela?"..mi-a raspuns "a casa a Beia, a Niky , a Beky". Simtul proprietatii este super dezvoltat inca de la varsta asta..:) iar eu sa il insotesc la congresul lui de lentile de contact de la Sibiu. Initial am zis ca nu-i fair fata de Isabela si fata de bunici...dar cand am auzit-o la telefon vineri cat era de incantata ca e acolo, libera sa stea afara cate ore vrea ea, sa se joace in nisip, sa se dea in leaganul ei, sa alerge cainele si pisica....am inteles ca din cand in cand avem nevoie si de asa ceva.
Iar noua...zilele astea doua ne-au facut tare tare bine....parca am fi iar tineri si nebuni...(nebuni suntem noi oricum...grijile si munca multa ne imbatranesc prematur).

Supermarket

Mda...cam incredibil dar asta e ultima achizitie in materie de cuvinte a Isabelei. Azi mergeam spre catedra cu ea in masina si bunicii alaturi, Bubu fiind la volan. Eu incercam sa fac conversatie ca sa nu se plictiseasca fata..."unde mergem Beia?" Raspuns: "mami mege a Ede (nota explicativa: Ede e colegul meu de catedra, de ce o fi retinut Isabela doar numele lui habar nu am!!!!), Beia cu Buni si Bubu a supermarket! Repede Bubu, repede...a supermarket!"
Am ramas mirati toti trei dupa care am inceput sa radem...ea asociaza mersul cu masina lui Bubu la cumparaturi. Iar cu masina lui tati la Beclean...
Si tot din conversatia de ieri...aseara pana se uita la episodul ei din clubul lui Mickey deja plictisita a venit la mine si se tot foia...asa ca i-am explicat ca mami se uita peste curs, ca merge la studenti sa ii invete chimie. Dupa ce am povestit cu ea s-a dus la tati si i-a spus: "tati, mami face chimia". Dupa doua minute s-a dus iar si i-a dat replica bomba: "tati, acid boic (boric) si baia tare (baza tare)...acoio a mami". Eu am ramas uimita...am promis ca daca continua tot asa o duc la studenti in laborator...de ea s-a prins mai multa chimie decat de ai mei studenti in ultima luna..:))

Mami, nu pecat!

Asa imi spune Isabela in fiecare dimineata inainte de a iesi pe usa. Dupa care se uita trista daca plec sau nu. Iar eu plec cu sufletul indoit si cu plansu' in barba si blestem ceasu' ala in care m-am apucat de cariera in cercetare, mi-a trebuit invatatamant si doctorate si stagii pe afara in loc sa ma fi asezat simplu, cuminte la casa mea, langa barbatul meu si langa gradina mea de unde sa imi iau hrana si sa nu mai plec.
Si asta se intimpla zi de zi...
Orice solutie ma stradui sa gasesc nu se prea poate aplica...an sabatic in Romania in lege exista...nu exista norme de implementare deci nu se da. Concediu fara salar exista...dar pierd avansarea (finally avansez!!!! dupa 4 ani in care an de an mi se scoate postul la concurs dar e blocat la Bucuresti de minti luminate si restrangeri bugetare s-au decis ca e momentul. Drept ii ca dupa ce au impus niste conditii foooarte dure. Normale de altfel...dupa parerea mea. Ca oricum prea multa impostura era si este in universitatile noastre. Ca peste tot, in toate institutiile statului de altfel.). Si ce concediu vreau acum cand trebuie sa imi sustin abilitarea si sa preiau conducere de doctorate ca altfel moare scoala noastra doctorala...si cum sa plec acum cand....???
Intrebari si zbateri intre doua lumi...asa de mult imi doresc decizia aia buna pentru toata lumea.
Intre timp...crestem. Si vorbim tot mai multe si mai legate. E totala cand dimineata se trezeste in intreaba " unde'i tati?" Sau cand spune " tati pecat burou cu mashina". Sau cand incepe sa povesteasca cu "atunci...si mes Michi si facut postii, dar Minnie pupe".
Aseara imi spunea ca ii "pace Adei mic...dar nu si Adei maie. Si pace Anis. Dar atunci".
Avem si dialoguri "elevate" : "mami unde'i luna acum? Acolo (cu accent pe co!!!)? (arata cerul). Nuuu... luna nu'i. Pecat papa si nani"

Party-ul lui Adei

Azi l-am serbat pe prietenul nostru Adei (Andrei). De cand asteptam ziua lui...am invata chiar sa spunem : La muti ani! si sa si cantam asta..:)
Si am fost la party....unde distractia a fost maxima si datorita faptului ca au fost muuuulti copilasi de diverse varste (cam prea multi daca e sa ma gandesc bine) si pentru ca au fost toti amicii din parc.
Las pozele sa arate ce bine s-a distrat Beia Sambu (ca asa de prezinta fiica-mea mai nou, traducere = Isabela Strambu).

Paaaaartyyyyy:


Uite Adei asa se face...hai sa pregatim farfuriile pentru musafiri:


Ii fac un desen lui Adei:


Uite ce de jucarii am gasit:


Aici e celalalt prieten al meu, Ianis...


Cu sarbatoritul:


Ce distractieeeeee...Beia saie (sare):


O zi reusita! Chiar daca afara ploua si sunt doar 8 grade...

25 de luni

Am facut ieri 25 de luni, doi ani si o luna! Nu mai spun ca nu imi vine sa cred cum a trecut timpul...parca acum o nasteam si acum vine si imi spune: "daga mami, daga, te gog mos, mutiti, te besc" (traducere: draga mami, draga, te rog frumos, multumesc, te iubesc)....:D

Si cum nu ratam nici o ocazie vineri seara l-am avut pe Andrei (care din Dei a devenit Adei, si Bela a devenit Abela - asa ii spune Andrei) in vizita la noi. A fost mortala Isabela cand l-a invitat pe "Adei, hai in pat a tati". Noroc ca nu a auzit-o tati ca nu il vedeam prea bine pe Adei...

Noi parintii ne-am linistit repede, il chema in patul lui taica-su ca sa sara ca pe trambulina...au facut asta "in patu'a Beia":

Update de stare

E azi miine jumatatea lunii octombrie iar eu am scris o postare...si aceea din Franta neavand nimic cu Isabela.

Asa ca profit acum pana doarme sa mai scriu ce facem/dregem (cu liniuta of course ca merge mai repede):
- avem din ce in ce mai multe cuvinte in vocabular. Multe stalcite, multe spuse corect si pe un ton afectat, putin peltic. Spune sarumina si mutiti (multumesc) spontan, te gog (te rog) cand vrem ceva, stim ce inseamna azi, miine si ieri.
- terminam ziua cu : mami a gadi nu! Adica nu ma duce la gradinita. No other comments.
- practicam cu succes cosleepingul. Adoarme cu mana in parul meu ceea ce ma duce zilnic cu gandul la o tunsoare cu parul de max 2 cm lungime. Saptamana viitoare vineri merg la coafor!
- negociem tot cu tati, mami cu buni. Seara cum ajunge tati acasa iesim in calea lui si spune "tati, unu te gog, unu te gog, usu (sau Michi) depinde de stare. Adica vrea un episod de desene animate...si tati se executa ce sa faca.
- isi stie deja lista de amici cu care se intilneste in parc, daca lipsim e drama mare...
- se joaca singura! Are momente (scurte|) peste zi cand se joaca cu Lego sau deseneaza singura (peretii, dulapuri, lenjeria de pat pe langa tabla pe care o are la dispozitie)
- are deja simtul proprietatii...toate sunt "a Beia" inclusiv Blacky si casa de la Beclean...:)
- anunta tacticoasa ca face caca...deci stam pe olita...mai muncim la spus cand face pipi..sper pana de Craciun sa scapam de pampers;
- spune cand ii e foame si imi indica ce vrea sa mananice: pupu, supa a pupu sau buchititi (pui, supa de pui sau biscuiti).

Sper sa reusesc sa tin pasul cu realizarile ei si sa scriu mai des. Si mai ales sa pun poze cu ea....

Impresii calde...

Calde, calde asa ca si croissantul de la mic dejun aburind ce imi face dimineata cat de cat ok. Ca la francezi cafeaua e un dezastru...asa ca ceva trebuie sa ma binedispuna de dimineata.

Ei, inca sunt in Franta dar cu mari emotii daca am sa ajung miine la avion si apoi la Isabela acasa. Chiar ma miram ca sunt de o saptamana in Franta azi miine si nu am auzit de nici o greva. Ei bine acum o traiesc pe propria-mi piele....controlorii de TGV si-au redus activitatea pentru ca ieri unul din ei a fost grav agresat. Si e forma lor de protest. Pana aici...chapeau pentru solidaritate...dar pe mine ma arde tare...din cele 4 trenuri pe zi din La Rochelle au ramas 1 sau 2...nimic sigur.

Sincera sa fiu am mai prins o greva TGV acum 3 ani..cand am calatorit de la Rennes la Paris intr-un piciro si cu bagajul in brate....eram fericita ca am prins un tren si poate poate nu pierd avionul. Acum nu mai comentez. De fapt cred ca in toate calatoriile mele si stagile de Franta nu am ratat nicio greva: TGV, RER, transport local, controlori de trafic aerisn, studenti, profesori, functionari etc etc.
Stiu ca mergeam la labo si intrebam : pas de manif' aujourd'hui???

Vive la France....si bonne chance pour moi. Sper ca urmatoarele impresii sa fie scrise de acasa!

Gata de drum

Fac bagaje, scot haine, pun altele, ma uit peste prezentari, mai calc o camasa, mai arunc un ochi pe program, incarc muzica pe blackberry (ca trebuie sa stau 4 ore intr-un TGV!!!) si....din astea. Intr-un cuvant ma pregatesc de drum...pentru o scoala tematica in Franta, la La Rochelle.
Imi e groaza ca o las pe Isabela acasa...stiu ca va fi ok cu Buni, Bubu si tati cu ea...mie imi va fi cel mai greu pentru ca ma voi gandi non stop la ea.

Dar trece repede o saptamana si I'll be back!!!

Experimentul gradinita I

Vreau sa descriu putin ceea ce a reprezentat ultima luna pentru noi, respectiv experimentul "gradinita".

Am pornit de la ideea ca Isabela trebuie sa creasca intre persoane de varsta ei, ca mersul la gradinita e logic si normal si o va ajuta in dezvoltarea personala mult mai mult decat statul acasa in grija bunicii si a mamei care sa straduie sa fie inca si cadru didactic si cercetator de inalta clasa si menajera si mama zen, cu zambetul mereu pe buze si cu idei de noi jocuri tot la 10 minute (evident ca am cam esuat in toate directiile dar asta in alt post).
Asa ca in luna februarie 2011 am luat o lista de gradinite atat de stat cat si private si am inceput sa le vizitam impreuna cu tatal Isabelei. Dupa multe, (ne)placute si colorate experiente am ajuns la concluzia ca am gasit gradinita care intrunea cele mai multe din cerintele noastre. Asa ca am inscris-o, am dat avansul de 100 RON si am semnat contractul.

Pregatirea psihica pentru mersul la gradi l-am inceput de prin iunie, tot de atunci am inceput si pregatirea din pct de vedere fizic...multe sucuri de fructe, vitamina C, alimente cu Zn si Se, iaurt, sirop de catina, cura de 1 luna cu imunogrip....Cred eu ca mai mut de atat nu prea puteam face. Dar poate ma insel.

Asa ca din 28 august am inceput mersul la gradi. In prima faza la cresa si apoi dupa cateva zile de acomodare la gradi. Prima saptamana a fost fara plansete ca era ceva nou...copii multi, jucarii noi, locatie noua. La sfarsitul primei saptamani a inceput enterocolita. Cu varsaturi si scaune dese si apoase. Cu nemancat si slabit, cu afectarea starii generale. De joi pana duminica a fost crunt. Luni am fost ok. Am revenit in gradinita marti. Vineri dupa masa ni s-a alterat starea si am inceput cu febra, muci, tuse. Clar...raceala. A urmat o saptamana acasa. Dupa ce ne-am pus iar pe picioare am reincercat iar 4 zile de gradi. Zile in care am vazut copilasi dusi cu febra si tuse accentuata si productiva cu punga de medicamente pe care sa le administreze educatoarea....Asa ca de vineri iar am stat acasa. Si o sa mai stam. Pentru ca am decis ca e nu e cazul sa imi chinui copilul in halul asta cand alti parinti sunt iresponsabili iar celor de la gradinita li se falfiie de minimele standarde de sanatate si igiena.

Toata distractia de aproape o luna ne-a costat nenumarate nopti nedormite, 1 kg minus, fobie fata de batista bebelusului si fata de nebulizator, fobie fata de siropuri si alte forme farmaceutice, alterarea starii generale, lipsa poftei de mancare si...de viata in final. A...si minus 700 RON ...de care puteam sa ii iau fetei Lego. Sau carti....sau alte chestii educative.

Nu vreau sa mai spun de episodul cu "nana".

Vreau sa mai relatez discutia telefonica de ieri cu d-na directoare/patroana de gradinita: Doamna toti copii racesc , e normal. Da...eu am fost plecata 2 sapatamani din gradinita si poate nu s-a facut triajul, dar o sa ma ocup de asta de miine (eu am ramas perplexa...i-am replicat ca asta e rolul d-nei dr si nu al ei!!!!). Am fost intrebata ce tratatament i-am dat, mi s-a spus : Vai doamna, ce prostii ati facut. Trebuia doar ceai de ceapa cu miere si gargara cu sare! Medicamentele sunt o mare porcarie si fac doar rau. (replica mea: doamna, sunt farmacista, sotul meu e medic...cred ca stim mai bine CE , Cand si CUM sa folosim medicatia alopata sau homeopata, stim exact ce sunt alea medicamente si nu cred ca avem nevoie de sfaturi despre cum sa ne crestem/tratam copilul). Alta replica inteligenta: la tara nu ii tratau cu nimic si ce sanatosi erau toti. Corect: la tara pana in anii 60 mortalitatea infantila ajungea pana la 70%, nu degeaba faceau cate 7-9 copii...asa mai ajungeau 2-3 adulti. NU putem compara anii 60 cu anii 2010...cu virulenta bacteriilor si a virusurilor si cu nr lor. Cu faptul ca sunt mai multe si mai rezistente bacteriile, ca traiesc copiii nostri in conditii de mediu alterate rau si etc etc.
Dupa 25 de minute de argumente idioate m-am enervat (ca doar vorbeam pe banii mei!)_ si am terminat scurt: din ce e prevazut in contract nu s-au achitat nici de 25% din sarcini deci de la 1 octombrie noi am terminat cu ei orice relatie contractuala. Am fost amenintata ca voi fi data in judecata si imi vor lua daune taxa pe cele 12 luni ale anului pe cat e semnat contractul. Am zambit...contractul a fost valabil pana in 30.08.2011. Nici sa redacteze si sa semneze un contract corect nu sunt in stare iar eu am pretentii sa imi educe copilul. Nu multumesc.

Vom reincepe de la 3 ani socializarea la gradi. Dar la o gradi de stat cu tanti educatoare si nu cu tot felul de studentele platite cu 600 RON/luna si care dezerteaza dupa 1 luna de stat intre copilasi...Trista experienta.
Sper sa nu ramana marcata Isabela de ea....ca eu una sunt sigur marcata. Nu fac altceva decat sa ma invinovatesc ca am perseverat in a crede toate balivernele unor oameni care nu stiu ce naiba cauta pe piata cu oferte educationale. Si nu e singurul exemplu de acest gen. Am citit pe alte bloguri experiente si mai nasoale. Bine ca macar m-am trezit la timp!

Again

Racite din nou...de fapt Isabela e asa de rau ca am fost pe punctul de a merge cu ea la urgente. O data joi noaptea cind din cauza mucozitatilor s-a inecat si nu a mai putut respira. Apoi ieri seara cand a facut convulsii desi febra era doar de 38. De joi noptea am stat cu aspiratorul in priza sa scoatem mucozitatile si cu aparatul de aerosoli dupa nasul Isabelei...nu ne ajuta prea mult.
Astea sunt oare binefacerile gradinitei?
Nu as fi asa suparata si inversunata daca nu as fi vazut de luni pana joi cat am dus-o la gradinita, parinti venind cu punga de medicamente contra racelii, cu copilasii bolnavi...bine merci i-au lasat la gradi cu tot cu indicatiile despre cum sa le administreze educatoarele siropurile contra tusei sau antitermice.
Dupa toata povestea cu "nana"(care by the way a fost pusa in carca unui copilas care bate si musca tot ce prinde) cred ca acest episod a pus capac. Eu sunt decisa ca de la 1 octombrie sa nu mai prelungesc contractul cu aceasta gradinita.
Ce ma supara si mai tare e faptul ca Isabela de marti a tot inceput sa spuna seara si dimineata "mami, gadi nu". NU cred ca e contra ideii de gradinita cat contra a ceea ce se petrece acolo. Asa ca ..luam o pauza si incercam in alta parte. Dar doar din martie. Sunt mult prea obosita acum ca sa o iau de la capat cu raceli, gripe si enterocolite tot la 4 zile.

Mix de idei

Desi e jurnalul Isabelei nu pot sa nu trec si ganduri de ale mele in perioada asta:

1. Avem parte de o toamna superba...chiar daca e frig dimineata si seara soarele de la amiaza ne da aripi...asa ca stam cat putem pe afara...culegem frunze, nuci, castane...cand intram in casa ne jucam cu Lego.

2. Discutie in parc intre mamici: "Nici al tau nu doarme? Pe mine ma tampeste copilul asta, se trezeste de cateva ori pe noapte. Dar eu ii dau seara ibalgin si apoi doarme dus". Intreb "cine ti-a recomadat sa ii dai? Il doare ceva? Si cat de des ii dai?" Raspuns: "nimeni, dar vreau sa dorm si asta e solutia cea mai buna si pentru mine si pentru el". Intreb "ai avut curiozitatea sa citesti prospectul, sa vezi cate efecte adverse are si cum nu e indicat pe perioade lungi?" Raspuns "Nu, dar ce sa fac? Trebuie sa dorm!". Morala: uite cum ne nenorocim copiii cu mana noastra.
NB. Mamica e licentiata si culmea si reprezentant medical!!!

3. Cred ca nu exista gradinita ideala. Mie mi se pare ca tot ce a fost foarte frumos ambalat si prezentat la gradinita la care merge Beia e doar strategie de marketing. Inca astept acea informare saptamanala despre programul pe ore al copilului meu si inca astept sa aud macar un Ja sau un Nein. Ca alte pretentii nu pot avea la varsta asta, nu? In conditile in care Beia e deja bilingva si spune monkye, bee, apple si alte cate cuvinte in engleza auzindu-ne pe noi (mai ales pe tati la telefon) sau de la desenele animate la care se uita...Plus ca de cand merge la gradi vine acasa, isi insira amicii ei (Mickey&Co) si le da "nana". Asta e treaba cea mai grava. Daca am incercat sa vorbesc cu directoarea mi s-a inchis telefonul in nas. Azi merg sa povestesc cu educatoarea. Ca mie educatia asta cu "nana" nu imi place! Si atunci mai bine schimb gradinita.

4. V-am spus ca plec o saptamana in Franta, in La Rochelle din 2.10? Yuhuuuu...mi-e teribil de dor de Franta...dar mi-e groaza ca o las pe Beia acasa...cu tati si bunicii of course. Of of....

5. Sunt iar in faza casnica..am tot stat prin bucatarie si am gatit diverse. Ce am mai facut...sufleul cu brocoli si conopida si mancarea de dovlecei. Isabela s-a lins pe degete si a cerut supliment. Testam azi pe tati. Care, by the way, a ajuns acasa ca Mos Craciun (de la Viena). Am primit si mult asteptatul Coco de la Chanel. Imi da o stare euforica parfumul asta...e incredibil. Iar garderoba Isabelei s-a imbogatit (din nou!) cu lucruri deosebite. Si am mai primit un Lego. Asta ca sa am ce aduna eu de 3 ori/zi..:D.

Un altfel de bilant

De joi ma stradui sa ajung la laptop linistita macar pentru 10 minute si sa scriu acest bilant mai altfel. Este de fapt bilantul ultimilor doi ani. Doi ani de si cu Isabela.
Pentru ca oricum ar parea din afara acesti ultimi doi ani i-au fost dedicati.
Asa ca sa le luam pe rand: ce a adus bun si ce a schimbat (in bine!) Beia in viata mea (le scriu cu liniuta ca merge mai repede):
- am simtim ca am devenit femeie doar in momentul in care i-am dat viata, am simtit de fapt ca sunt atat de puternica si ca o clipa sunt si eu farama de divinitate pentru ca AM DAT VIATA!
- apoi dupa ce am vazut ce copil perfect am putut face (asa zic si acum, oare cum a iesit asa perfecta din doi oameni imperfecti) am realizat ca da, asa e, John Gray ala stie ce spune, copiii vin din rai! Sunt niste oameni mici, micuti, imaculati, perfecti. Noi si societatea ii pervertim, ii stricam, ii facem diformi mai ales sufleteste.
- m-am si ne-am maturizat, atat ca persoane si mai ales ca si cuplu. Daca si pana acum aveam aceleasi idei acum stim ca e important sa mergem impreuna pe aceeasi cale, sa ne completam si ajutam pentru a i-o arata apoi si Isabelei.
- mi-am si ne-am redefinit prioritatile. Eu una cu certitudine...daca cariera era pe primul loc pana la aparitia sarcinii acum e Isabela, e familia si binele ei. Iar Sorin cred ca simte ca are pentru ce sa traga...stie ca dupa cele 10-12 ore de munca il asteapta acasa Beia ce ii sare in brate de cum intra pe usa si nu se mai dezlipeste de el. Ca acasa e Beia care si la telefon ii spune "tati, acas".
- am inceput sa radem mai des, am inceput sa vedem soarele, luna, stelele, frunzele, iarba...am inceput sa redescoperim natura si miracolele ei aratindu-i-le Isabelei.
- l-am redescoperit pe Dumnezeu...am invatat ca miracolele se intimpla zi de zi trebuie doar sa tinem ochii larg deschisi ca sa le putem vedea si trebuie sa credem!
- am redescoperit cuvintele dar si limbajul non verbal.
Iar la acest capitol as mai scrie cateva din cuvintele Isabelei care ne fac sa zambim de fiecare data:
mutzitzi= multumesc
te gog= te rog
suze=scuze
maca= rata
bimbi= branza
pina= piine
mina= mana
mine= miine
adi=azi
oia=ora
cutiti=cutitul
pantiti=pantaloni
pupa=papusa
papu=papuci
adida=adidas
usu= ursul
uiechi=urechi
Ciciia=Cecilia (e o scumpa cand ma striga prin casa mami, mami Ciciia!!!)
Sanu= Sandu (unul din bunici)
Sefan= Stefan (celalalt bunic)
samina=sarut mana
Are in schimb si multe cuvinte pe care le pronunta corect:gura, nas, ochi, apa, caca, papa, pa pa, unghii, rosu, verde...uite ca acum nu imi vin in minte, eu le retin pe cele stalcite pentru ca ma distreaza..:)Si mai nou avem si un cuvant invatat la gradinita ...incepe cu p si se termina in uta..:) Cum si in ce context l-a auzit imi depaseste imaginatia....dar il stie si il repeta mai ales cand o schimb. Desi eu tot timpul i-am numit toate partile anatomice corect fara sa eludam vreuna sau sa o numim altfel decat asa cum ii e numele. Binefacerile gradintiei..:))
Si ca sa concluzionez mai spun ca de fapt Isabela ne invata zi de zi ce e iubirea neconditionata, ce frumoasa e viata daca stii sa te bucuri de lucrurile simple. Am vazut de exemplu cat de depedendeta sunt de zambetele ei...de rasul ei. E cel mai frumos sunet.

2 ani

Isabela implineste azi 2 ani. Doi ani incredibil de plini, de dificili dar atat de frumosi!

Pe zi ce trece spune tot mai multe, ne intelege si noi intelegem ce ne spune, are deja gusturi bine formate si o personalitate debordanta. Si ne invata zi de zi ca fericirea e la doi pasi, ca dragostea neconditionata iti face zilele mai luminoase, mai vesele, mai bune. Ca e incredibil sa auzi in apartamentul nostru pasi grabiti si micuti si rasete cristaline de copilasi. Ca suntem binecuvantati pentru ca o avem pe ea!

La multi ani Isabela! Mami si tati te iubesc mult, mult!

LE: Poze din dimineata asta:
Yupiii...lego cu "usu":



Uau ce tort mare!

13.09-R de la raceala

Dupa atata chef si voie buna se putea sa nu ne alegem cu o raceala zdravana? Adica cu febra, muci pana pe barba, tuse productiva, stare alterata?
Si in plus eu mai am si o laringita care ma face sa tac...sau sa scot (cu greu) sunete hilare...:(
Of, of...deci iar pauza de gradinita.
Sincera sa fiu stiam ca va fi bolnava dupa ce intra in colectivitate...dar nu imi imaginam ca asa des. Si mai ales ca va aduce acasa crocobalauri pe care ii va testa si pe noi.
Asa ca stam amindoua cu nasul in batista si baunam...ca suntem racite rau de tot.

Ne apropiem de ...2 ani!

Da, in data de 15 septembrie implinim 2 ani. Si pentru ca tati pleaca la Viena fix in 15 iar mami e prinsa cu exemenele de licenta sindrofia mare, mare a avut loc azi. La un loc de joaca dragut din cartier, aproape de noi, cu o curte maaaaaare plina de jucarii si in exterior si in interior dar mai ales cu spaaaatiu mult de alergat, dansat, trantit pe jos si de jucat.

Am avut invitati colegi de gradi, prieteni din parc (doar 2, ceilalti 2 sunt inca raciti:() si toate neamurile posibile. La socoteala finala am iesit 26 bucati din care 7 copilasi.

Am avut noroc de vreme buna...si mai ales de voie buna. Si de o multime de cadouri...


Tot spatiul asta e doar pentru party-ul meu?


Papa bun pentru adulti:


...si pentru cei mici:


Andrei, prieteneul meu mi-a adus un trandafir...dar ii e cam rusine de atata lume


Cu mami si tati


Ce mult ne iubim...


Cu colega de gradi, Diana:


Vine tortul!


Ce gustos e!!!


Dans, dans cu tati...


La multi ani Isabela!!!

Prima zi cu plansete

Dupa o noapte de vis (cum ar zice Nela) in care Isabela s-a trezit tot la 15 minute si mi-a plans, s-a tanguit si mi-a spus ca : "mami, buba a dinti" (da, ne ies doua masele odata...unde e emoticon-ul ala de dat cu capul????) a urmat azi o zi de gradi...cand a luat-o educatoarea de langa mine a inceput sa scanceasca si sa strige : mami, mami. Mi s-au umplut ochii de lacrimi si am fugit sa nu ma vada fata plansa.

Dar azi chiar trebuia sa o las la gradi...mie in perioade de stress intens imi scade dramatic imunitatea...si cum sunt dupa cateva nopti nedormite si dupa cele trei zile de enterocolita ale Isabelei ...am prins si eu un virus si sunt praf...tusesc, mucesc, imi curg ochii, am greturi, diaree, dureri de cap. Of, of...nu trece una ca e alta.

Bilant

...dupa prima saptamana de "gadi" ne-am ales cu o enterocolita si cu tot ce aduce aceasta: voma (multa, in jeturi de la orice mananca/bea), diaree, stare generala fooooarte proasta (vrea doar in brate sau pe jos, e moale si fara vlaga si mitaita), stare febrila si lipsa chefului de viata.

Eu una ma asteptam la raceli ca prim semn de integrare in colectivitate si nicidecum la un enterovirus cu atat mai mult cu cat nu maninca la gradi (inca!). Hmmmm....

A venit toamna....

Cu ploi, zile scurte si racoroase, atmosfera gri...e exact toamna care nu imi place mie. Eu vreau toamna aceea cu zile caldute, copaci ruginii, miros de struguri tamaiosi in aer...sper sa am parte de ea in luna septembrie.

In rest ne pregatim sa ramanem 4-5 ore la gradi...educatoarele o lauda intr-una pe Beia ce bine si usor s-a integrat, cat e de activa si cate stie...creste inima in mine..:))

A treia zi...

Azi au fost doua premiere: una ...strigatul dupa mine cand eram pe punctul de a iesi din gradinita...m-am intors si am linistit-o spunandu-i ca o las cu copilasii la joaca si ca ma intorc dupa ea cand se satura de atata joaca. Dupa explicatii a luat-o frumos pe tanti de mana si a urcat linistita spre grupa ei.
A doua...am trecut de la cresa la grupa mica (eu am inscris-o la cresa pentru ca asa e organizata gradinita: 0-3 ani cresa, grupa mica peste 3 ani, grupa mijlocie 4-5 ani si apoi grupa mare respectiv pregatitoare...). Azi doamnele au trecut-o la grupa mica si au tinut-o doua ore la activitati in gradinita (deci nu joaca pe afara ca pana acum). Asa ca la ora 11.45 cand am luat-o a fost mai mult decat bucuroasa sa se zbenguie si sa alerge prin parc...la ora 14 a adormit dupa ce singura s-a cerut la "nani".
Eu sunt putin cam intrigata si ingrijorata...am cerut expres educatoarelor sa nu o forteze si sa o lase in ritmul ei, in grupa cu copilasi de varsta ei pentru a nu ii forta cresterea/maturizarea...ele au decis ca nivelul ei e altul. Sper sa fie o decizie buna. Vom vedea...

A doua zi de "gadi"

Daca in prima zi am lacrimat putin azi am plans de-a dreptul. Eu!!!! Mami de Beia.

Cum sa nu plang cand la ora 8 si 4 minute cand a facut ochi fiica-mea si-a luat tacticoasa ghiozdanelul Ally l-a adus in fata mea si a lui Sorin si ne-a spus cu un zambet mare pe fata "gadi!".

Iar la gradi dupa ce am schimbat pantofii de exterior cu altii de interior a luat-o pe educatoare de mana si a plecat fara sa se uite inapoi sau sa spuna pa! Iar dupa o ora si jumatate nu vroia de plece de la gradi!

Sa vedem cum va fi miine...

Prima zi de gradinita

Memorabila zi. Pentru ca eu si tatal Isabelei am avut (si inca avem) mai multe emotii si lacrimi in ochi decat Isabela. Pregatirea de peste vara referitoare la gradinita, vizitele la poarta si in curtea ei ne-au facut impresie buna asa incat Isabela a avut impresia ca e doar in parc si se joaca cu cativa copilasi nou cunoscuti. Deci...nu a plans si nu m-a strigat deloc.

Dar sa o luam cu inceputul. Ne-am trezit cu noaptea in cap (7.40) am baut laptele, ne-am spalat, jucat, imbracat, ne-am luat rucsacelul de gradi si....am fost gata de plecare.
Am ajuns in 5 minute pe jos si ne-a preluat direct tanti educatoarea (sau Frau Lisa cum sa o invatam sa ii spunem, sper cat de repede). In timp ce eu discutam cu medicul gradinitei despre istoricul ei medical, Isabela a fost prezentata colegilor ei (care tocmai isi terminau micul dejun) si apoi dusa afara la joaca.
M-am intors dupa exact o ora...ce credeti ca facea copilul meu? Desculta, sarea pe trambulina si mi-a dat un ignore scurt. De abia la ora 11 am reusit sa o incalt si sa o scot de la gradi cu promisiunea ca mergem miine inapoi la trambulina, castel, alte jucarii si d-na educatoare. Mi s-a spus ca nu a plans deloc, s-a jucat cam stinghera in coltul ei, a incercat papucii intregii grupe, a dansat si...cam asta a fost primul nostru contact cu gradinita.
Miine stam o ora si jumatate. In fiecare zi crestem durata cu cate o jumatate de ora...speram ca de lunea viitoare sa stam 4 ore fara probleme. Vom vedea!

Se termina vacanta...

Nu imi vine sa cred ca a trecut (aproape) vara. Dar cand sunt prinsa pana peste cap cu pus de vinete, castraveti la murat, bulion, pus rosii si pere la uscat, realizez ca vara e pe sfarsite si la fel si vacanta. Si din pacate nu doar a mea ci si a Isabelei.

Acum daca tot am avut timp sa imi golesc mintea facand mai mult lucru fizic m-am gandit si razgandit si am intors pe toate partile spinoasa problema cu gradinita Isabelei. Ca daca la inceput mi se parea ideea grozava acum nu mai sunt la fel de sigura. Pai de ce? De aia. Ca toata viata va fi prinsa intr-un mecanism din care abia va astepta repaosul de 2-3 saptamani numit vacanta sau concediu. Ca mi se pare prea repede sa o invat un program riguros si sa nu tinem cont de ce ne vine sa facem pe moment. Pentru ca mi se pare nedrept ca la varsta asta sa mearga la gradi si sa nu se bucure de un somn bun dimineata, un mers in parc la orele 11 cu maica-sa sau la un late Micky show la ora 22 regizat si acceptat de tatal ei.

Uff...dar acum asta este. Din 29 august mami merge iar norma intreaga nu doar la facultate ci si la firma (hehe, acolo inca mai eram in concediu de ingrijire al copilului) iar Isabela la gradi. Unde sper ca se va acomoda usor. Altfel voi ceda ispitei de a o tine acasa pana anul viitor in mai.

In alta ordine de idei... sunt bucuroasa sa spun ca experimentul meu a reusit. Am incercat duminica sa pun cateva tavi cu pere la uscat (la soare) desi toata lumea binevoitoare din jur imi spunea ca trebuie uscate in cuptor. Eu am taiat perele fin, le-am pus pe hartie cerata in tavi mari si le-am tinut la soare cam 5 ore/zi apoi le-am lasat in pod. Iar acum am niste chipsuri de pere incredibil de bine uscate si super gustoase. Deci functioneaza! Asa incat pana duminica ma mobilizez sa mai pun cateva tavi cu pere, prune, mere si chiar rosii. Sunt convinsa ca Isabela le va aprecia la iarna.

Si daca tot sunt in ultima saptamana de vacanta am fost sa rezerv locul de joaca din cartier unde vom tine aniversarea de 2 ani a Isabelei. Cam totul e planificat pentru ziua ei, m-am gandit si la cadou. A fost super incantata de un lego duplo cu ursuletul Winnie pe care l-a primit de onomastica ei. Asa de tare m-am bucurat sa vad ca zilnic se chinuie sa il faca incat de ziua ei va primi casuta lui Winnie de la Lego. Si o tabla maaaaare de scris. Pentru ca a desenat cu creta colorata toti peretii proaspat varuiti de aici de la Beclean spre disperarea bunicilor si incantarea mea. Si o tinuta noua....pe care inca o mai caut. Sper sa o si gasesc pana atunci.

Cam atat de la noi...ne topim de cald dar e bine ca avem soare....uscam de zor fructe!

Alte 10

Am primit leapsa de la Nela saptamana trecuta cu cele 10 lucruri pentru care sunt recunoscatoare. Initial m-am gandit 10?! Uau...asa multe...dar acum cand trebuie sa le pun pe hartie mi se pare ca trebuie sa cuprind mult prea multe in doar 10 itemi. Asa incat o sa incerc sa ma limitez la cele mai importante persoane/lucruri carora le sunt recunoscatoare:

1. Parintilor mei. Tatalui meu pentru ca tot timpul a crezut in mine si m-a incurajat, m-a facut mereu sa merg mai departe si sa depasesc limite, m-a invatat ca important in viata e ceea ce esti si omul din tine, omul de langa tine si prietenii. Ca nu e important ce ai ci e important ce fel de om esti. Ca educatia e esentiala in evolutia mea. Ca pot si trebuie sa fac mai mult decat el...Mamei pentru ceea ce am devenit ca femeie si acum mama. Pentru calmul si blandetea ei. Pentru eleganta si nobletea ei. Pentru ceea ce m-a invatat si continua sa ma invete zi de zi. Pentru ceea ce sunt!

2. Lui Dumnezeu, fortei divine si creatoare cea care ma vegheaza de acolo de sus. Si care ma iubeste. Si care m-a invatat sa imi deschid ochii si sufletul si...sa cred! Sa cred ca minuni se intimpla in fiecare zi. Stiu ca fara credinta in viata mea pesonala si mai ales cariera mea ca cercetator nu ar fi nimic. Lui trebuie sa ii multumesc pentru cea mai mare minune din viata mea: Isabela!

3. Isabelei. Pentru ca m-a ales sa ii fiu mama. Pentru ca e perfecta. Si iubitoare. Pentru ca e aici cu noi! Pentru izvorul acesta de dragoste neconditionata cu care ne inconjoara zi de zi. Pentru ceea ce m-a facut sa devin. Mai rabdatoare, mai calma, mai inteleapta, mai calda.

4. Lui Sorin. Pentru faptul ca a avut curaj sa intre intr-o relatie cu o persoana dificila ca mine. Pentru ca ma sustine, ajuta si incurajeaza permanent. Pentru libertatea care mi-o ofera. Pentru afectiunea lui. Pentru faptul ca e tatal ideal si pentru ca se straduie sa fie si un sot incredibil!

5. Profesorului Moinet. Este mentorul meu. Am avut sansa incredibila de a invata meserie de la unul din cei mai buni electrochimisti ai Europei. Am avut sansa sa ii devin doctoranda dar si fiica de suflet. Profesorului Moinet ii voi fi vesnic recunoscatoare pentru incredibila lui disponibilitate, lectiile de viata pe care mi le-a dat si pentru tot sprijinul si prietenia cu care m-a inconjurat mereu.

6. Bunicii mele pe linie materna. Cea care m-a invatat sa gatesc, sa tin o casa cum zicea ea, sa fiu cocheta si eleganta. Sa iubesc bijuteriile si lucrurile frumoase. Sa nu ies din casa nearanjata chiar daca merg doar doi pasi mai incolo. Cea care tot timpul mi-s spus ca "ce nu se vede se observa". Cea care imi lipseste inca (dupa 7 ani de cand nu mai e) teribil si de care mi-e dor mereu...

7. Orasului incredibil in care locuiesc...il iubesc si ma idendtific cu el. Imi lipseste teribil de fiecare data cand plec. Asa cum e ...cateodata prafos, aglomerat, agitat...e al meu, m-am nascut aici si aici ma simt acasa!

8. Celor care au inventat telefonul ,netul si tot ce tine de comunicatii. Asa pot sa fiu aproape permanent de cei dragi.

9. Prietenilor mei...putini dar buni! Care ma suporta cu stoicism, au tot timpul cate un umar pentru mine pe care sa baun, care ma iau asa cum sunt si ma accepta fara sa incerce sa ma schimbe.

10. Jobului meu...care imi ofera atatea satisfactii dar si provocari. Si aici ar trebui sa spun ca ii sunt recunoscatoare si prof G. care mi-a indreptat pasii spre ceea ce fac azi si m-a impiedicat sa iau o alta decizie care pe termen lung s-ar fi dovedit proasta. Sau poate aici ar trebui sa spun ca sunt recunoscatoare in general celor ce ma lasa sa imi fac de cap in laboratorul meu si ma mai ajuta si sustin cum pot ca eu sa fiu creativa, intrebatoare si incapatinata in a merge pana la capat pe cararea aleasa.

Si voua fetelor care imi sunteti alaturi in ceea ce a fost si este odiseea septembrie octombrie 2009...voua va sunt recunoscatoare ca m-ati ajutat, sustinut si amuzat...si lately pentru ca imi dati teme de casa din ce in ce mai interesante!

1 an si 11 luni, 23 de luni

La multi ani Isabela! La multi ani Maria!
Te iubim mult de tot si ne tot miram cum am trait atitia ani fara tine!

Sapte zile de vis

Ultimele zile, de fapt ultima saptamana a fost de vis. De vis pentru ca am fost cu Isabela 24 de ore din 24, sapte zile din sapte, doar noi doi si ea. Si a fost incredibil.
Apoi, am fost intr-un loc de vis.

Chiar daca nu sunt fan vacanta "spalare de creier" cu stat la mare/plaja/piscina non stop fara a fi nevoit nici macar sa iei decizia " ce sa manincam la cina"(avantajul ultra all inclusive-ului) hotelul cu toate facilitatile lui m-a dat gata. Adica eu cred ca mai mult de atat nu se poate. Sincer.
De la 1 an si 10 aproape 11 luni pana la 88 de ani toti de toate varstele au ce face. Dotarile resortului sunt atat de vaste incat nu iti ajunge o saptamana sa le explorezi pe toate. Dar cel mai important este ca am fost intr-un hotel child friendly. Ceea ce e extraordinar pentru doi parinti care si-au scos prima data puiul in lume. Dar puiul s-a comportat exemplar. Toti parintii de la piscina de copii dar si de la locul de joaca mi-au spus ca am un copil cuminte si ascultator. Extremement sage...cum s-a exprimat belgianca cu care am petrecut cel mai mult timp la povesti pe marginea si in piscina de copii (mama a unui baiatel de aproape 4 ani).
Una peste alta...hotelul ok, plaja super ok, marea superba! Am prins dupa masa de dupa masa valuri inspumate si 30 de grade. Cam greu de innotat dar altfel a fost ok.


Sa le iau pe rand: vineri 5.08 ora 16.50 am iesit in casa. Ne-au dus bunicii la aeroport. Norocul nostru ca am luat Maclarenul cu noi ca altfel nu stiu cum ne descurcam cu doua valize, un rucsac si doua genti de umar plus o Isabela umblareata rau. Din pacate am tot avut tentative de a o pune pe Isabela in carrier dar nu vrea sa mai stea. Imi spune non stop "gios, gios" si da din picioare de nici nu ma pot misca. Deci operatiunea carrier la varsta asta a fost una imposibila. Din pacate...
Ora 17.30 am inceput imbarcarea. Am stat la o coada luuuuunga...si nimanui nu i-a dat prin cap sa ma lase sa trec mai repede ca doar eram cu copil mic....Romanica...ce pretentii sa am?
Dupa ce am facut chekc-in-ul a adormit Isabela in carucior. Si a dormit pana la usa avionului unde a trebuit sa o scot din carut. Cele doua ore de zbor au trecut relativ repede: am desenat, am cantat, am povestit, am papat si la final am vazut si un episod un "tudaaaalllll" cum spune Isabela aventurilor lui Micky Mouse.
Am ajuns pe aeroport in Antalya aproape de 20.30. Pfuaaaaauuuuu...socul maxim la iesirea din avion. Cald, cald, cald, umed, aproape irespirabil. Deja m-a luat groaza la gandul ca avem de stat 7 zile doar la aer conditionat....ca nu imi imaginam ca vom rezista afara. La iesirea din aeroport, termometrul arata la ora 21 doar 33 de grade!!!
Ne asteptau cei de la agentia de turism cu microbuzul sa ne duca la hotel. Hotelul cica la 10 minute de aeroport. Cronometrat pe ceas a fost la 20...Am ajuns, ne-am cazat. Aveam rezervat un Junior suite. OK din punct de vedere al spatiului si terasei. In camera ne astepa un cos cu fructe. Util...ca mancasem doar in avion un pic de branza. Tati s-a indreptat spre un late buffet la restaurant, noi fetele am preparat laptele si am adormit bustean. Cu Isabela in baby coat. Unde a dormit pana la ora 3. Cand s-a trezit cu niste urlete de am crezut ca vin de la receptie si ne dau afara din hotel. Asa ca am luat-o cu noi in pat. Si acolo a dormit tot sejurul. Si a dormit noapte de noapte fara sa se mai trezeasca. De-a latul patului. Intr-o noapte cu picioarele la capul meu in alta cu ele la capul lui Sorin...:D

A doua zi trezirea a fost la ora 7.30. O ora mai tarziu eram la piscina. A urmat un late breakfast pe la ora 10.30 si camera de frica soarelui. Erau totusi 37 grade! Am mai papat la masa de pranz (putin, ca ne-au doborat caldurile, Isabela a papat cam 10 g somon sau pui/masa , paste cu pesto, pasta de naut si pepene rosu/galben/piersici/caise- cam asta a fost meniul ei, la noi a mai intervenit un pahar de vin sau brochete de pui, m-am bucurat cand am ajuns acasa si m-am suit pe cantar ca nu am pus un gram desi mancare, bautura si mai ales dulciuri erau la discretie si foarte, foarte tentante!) apoi am tras un somn bunicel iar la ora 17 eram pe plaja.


De la plaja ne intorceam pe la ora 19 si mai stateam in piscina cam inca 40 minute dupa care ne pregateam de cina si de „dans, dans”. Sau sah, sau alergat dupa camila sau dupa pisici.



Tot timpul gaseam ceva de facut. Am uitat sa spun ca intre pauzele de piscina era inclus si programul de „casa” si „hinta”. Adica mers la locul de joaca.


Ce mi-a placut a fost faptul ca atat piscina pentru copilasi (de 40 cm) cat si locul de joaca era protejat cu copertine, deci practic la umbra toata ziua. Chiar si asa pe Isabela a vazut-o rar soarele ca a stat mai mult in apa.


Important este ca ne-am intors sanatosi (imi era frica de raceli din cauza aerului conditionat, dar l-am fixat pe 28 grade si a fost ok), putin bronzati si putin muscati de tantari (stateam seara pe malul marii pe leagane si ne piscau intr-o veselie).


Toata perioada asta am tot vrut sa scriu cate progrese face Isabela apropos de limbaj: are multe cuvinte pe care le pronunta corect: ochi, unghii, nas, coada, mie imi spune Shishilia, lui taica-sau So (asa cum ma aude pe mine), lui Bubu ii spune Sanu (de la Sandu) iar lui Babu a inceput sa ii spuna Buni. Stie toata familia lui Mickey Mouse dar Gufy e tot Gonga. Toata vacanta l-am dus pe Mickey cu noi peste tot ( a se vedea in poze ca inclusiv in piscina l-am avut cu noi) iar daca seara nu il avem in pat plangem dupa el. In Turcia incepea sa strige doar cand cineva incerca sa i-l ia....dragoste mare. Se mai supara pe noi ca o mai atentionam pentru una alta si ne spunea Pa! Daca o intrebam unde merge invariabil ne raspundea „a Dei = la Andrei”. Alta dragoste mare!

Regretul meu e ca a trecut asa repede vacanta! Asa ca abia o asteptam (deja!) pe cea de anul viitor!