Si urmeaza al doilea!

Dinte, of course. Deja se vad zimtisorii...Primul e complet iesit si ascutit rau de tot...nu degeaba am inceput sa ii spun "Isabela colt alb"..:)) Abia astept sa ii citesc si ei cartea...sau mai bine astept sa o citeasca ea.

Tot la fel de maraici suntem desi avem si momente bune cind ne taram, busilim, incercam sa ne ridicam in picioare, povestim (ioi ce mutritza serioasa are cind incepe cu "nde-ieieie-memememe-mamama-dedede-dadadada-tatata-dada-aieaie"). Ei...cate stim noi!

Ce mai facem? A da...stam pe o parte sprijinite in cot si incercam sa ne ridicam singure in funduletz. Mai nimerim cateodata....alteori nu...atunci e jale ca se enerveaza si cade.

In weekend am fost plecate la casa de la tara a bunicilor. Am stat la aer si ne-am "conversat" cu Niki pisoiul si Blacky catelul...nu intelegeau ei de ce le tot spunea Isabela "aaaa...aiaiaiaia"...eu m-am prins ca incerca sa ii cheme langa ea si le spunea de fapt "hai". Oricum...daca Niki e circumspect si nu ne-a prea agreat...cu Blacky nu am avut probleme...ne-a lins papucii, apoi sosetele si in final a ajuns si la degetele...si de la picioare si de la maini. Distractie maxima!

Primul dinte!

Uraaaaaaaaaaaaa...a iesit! Finally...este acolo jos in partea dreapta! Este prima perluta a Isabelei. Si cat s-a muncit pentru ea...dar cat am asteptat noi sa ii vedem dintisorii.

Realizez acum ca am un copil maricel daca deja avem dinti...si ce repede a crescut.

Am avut niste zile mai maraici dar nu asa cum m-am asteptat. Se vedea ca o deranjeaza ceva, aseara a plans neconsolata vreo 45 de minute dar a meritat. Avem dintisor! E asa figura...

Mi se pare ca devine pe zi ce trece tot mai expresiva si tot pe zi ce trece seamana din ce in ce mai mult cu Sorin....asta este. M-am consolat cu ideea ca e fata blonda cu ochi albastri a lui tati!

Liniste....

Asta e tot ce imi doresc acum..liniste. In agitatia asta permanenta in care traim tanjesc dupa o clipa de liniste.

M-am lenevit, seara de seara mi-am propus sa deschid blog-ul sa mai incarc poze si sa mai scriu despre Isabela. Dar am fost obosita, cu multe pa cap (pregatit 3 cursuri pe saptamina asta plus un articol de revizat pentru JACH) incat seara abia asteptam sa ajung in pat.

Culmea e ca noaptea in timp ce o alaptam pe Isabela imi ordonam ideile in cap pentru postarile de pe blog. Imi pare rau ca nu am facut-o in acele momente...ca nu am intrat sa scriu.

Sa le iau pe rand:
- inca nu avem dinti dar roadem tot si salivam si parca se vad zimtisorii la unul dar nu a puscat inca gingia
- ne trezim in medie de 2-3 ori/noapte ptr supt
- ne taram, mergeam de-a busilea in marsarier si daca s-ar putea am sta doar in picioare
- stam bine de tot in fundulet si ne reuseste cateodata ridicarea de pe burta in fund (yupiii!)
- vrem cat mai multa atentie...daca nu o bagam in seama incepe sa strige
- graseiem in continuare (e nortala, paraca ar fi o matza care toarce)
- daca se poate am stat doar cu tati ca ne distram bine impreuna!

Cam astea ar fi realizarile Isabelei din ultimele zile...sper sa ajung sa ii incarc niste poze si filmulete cu toate aceste ispravi.

Shopping

Astazi mi-am luat inima in dinti, mi-am pus copilul in masina si am iesit la shopping. A fost super obositor pentru amindoua. Si nici nu am gasit ceea ce ne doream. Per total a fost o pierdere de vreme super obositoare.

Observ ca sunt mult mai agitata atunci cind stiu ca trebuie sa ies cu Isabela...si din pacate ii transmit si ei starea asta. Daca stiu ca mergem la plimbare sau la bunici, ca nu trebuie sa ne grabim si ca mergem in ritmul nostru e ok. Cum avem de ajuns la ora fixa ...incepe stressul.

Ieri am fost la controlul de 8 luni. Suntem mari: 9,1 kg si 74 cm! Si doamna dr a fost incantata de dimensiunile noastre. Ma distreaza ca patesc mereu in parc sau pe strada sa ma intrebe mamaici/bunici: cat timp are? 1 an? (?!?). Si ramin mirate cind el spun ca doar 8 luni...Isabela mi se pare mare doar cind trebuie sa o iau in brate si sa o car mai mult timp. In rest tot puiul meu mic si frumos a ramas!

Still trying

Parca asta spune Isabela incercand sa se ridice. Face exercitii de asta dimineata si e din ce in ce mai experta.

Ma distreaza ca nu se lasa. Banuiesc ca pe sfarsitul saptaminii dimineata o voi gasi in picioare in patutul ei.

Tot azi am incercat cu succes sa introducem ficatul de pui. A fost yummy (ca orice papica de altfel).
Si ne-am cantarit: 9, 1 Kg. Deci intram la categoria "grea". Sanatoase sa fim ca de cure de slabire ne vom apuca dupa 25 de ani!

Ne ridicam singurele...

Azi Isabela ne-a facut o surpriza: dupa ce a stat vreo 3 ore cu bunica ei (timp in care noi ne defulam la un shopping rapid) in momentul in care am ajuns acasa s-a agatat bine bine de barele de la patut si a fost in picioare! Si a repetat asta de vreo 4 ori...sa fie sigura ca ii mai iese. Avea o figura surprinsa prima data, apoi dupa ce a devenit mai sigura in miscari privirea ei era de-a dreptul semeata, ne spunea parca "ia uitati ce stiu eu sa fac".


Mi-a crescut inima in mine de bucurie. Isabela creste...si e o placere sa o privesti.


Ma distreaza ca devine pe zi ce trece din ce in ce mai "tatoasa" (oare exista cuvantul asta sau doar "mamoasa"?!?). Cert este ca de fiecare data cind Sorin ii intra in raza vizuala zambeste cu toata gura si apoi gangureste fericita! Ca sa nu mai spun ce fericita e cind o ia in brate...

Pui mic, te iubim atat de mult!

8 Luni

Isabela a implinit azi 8 luni! Incepe sa "busileasca", gangureste, este foarte activa si vioaie, mare pofticioasa si implicit mancacioasa, in asteptare de dinti....este un copil incredibil de vesel si zambaret!

Iar eu o iubesc mult, am impresia ca dragostea mea pentru ea e ca o cascada, se revarsa pe zi ce trece tot mai multa. Mai ales cind se cuibareste in bratele mele sau imi pune ambele manute pe fata si ma priveste in ochi.

Asta este...ma declar pe viata si iremediabil indragostita de minunea mea cu ochi de peruzea!

La multi ani printesa mica! La multi ani Isabela!

Pauza

Simt nevoia acuta de o pauza! In ultimele trei zile am stat mai mult cu nasul in TV si laptop urmarind stiri si comunicate de presa in speranta de a afla ce se va decide cu indemnizatia de crestere a copilului: scade, cu cat sau se plafoneaza la 600 RON?

Bineinteles ca parereile sunt multe, televiziunile incearca sa manipuleze cat pot, politicienii din opozitie isi fac capital politic din aceste subiecte, presedintele indeamna la calm ca oricum nu are date concrete...toata lumea este bulversata si revoltata.

Dar mie toate astea mi-au produs o mare SILA...fata de situatia in care ma aflu, fata de tara asta si guvernantii ei, fata de populatia tarii mele si fata de slabiciunea mea (sau nevoia?!) de a fi informata si de a "inghiti" la greu opiniile altora.

Daca e sa judec drept as spune ca inteleg sa se reduca si aceasta indemnizatie in conditiile in care se reduc toate cheltuielie statului. DAR DOAR IN ACESTE CONDITII. Ei si acum vine intrebarea: dar oare se reduc? Sau da iama guvernul doar in veniturile acelor categorii atat de vulnerabile si mai ales fara putere de decizie sau de reactie din tara asta.

Mi-e mila de pensionarii aceia care de abia isi duc zilele, care de abia isi pot permite piine de toate zilele si cartofi sau care se bucura de un medcament iefitinit cu 2 lei de pe o zi pe alta. Mi-e sila de acei pensionari care stau acasa pe zeci, sute de mii de lei. NU e etic ca dupa 30 de ani de contributii la fel ca altii sa iei zeci, mii de lei pensie doar pentru ca ai fost deputat sau senator sau chiar magistrat. Unde e logica? De ce un magistrat este mai indreptati sa aiba un venit urias fata de un doctor sau un profesor? Sa nu e fie coruptibil???? Va rog, vreau sa vad acel magistrat necoruptibil din tara asta! Asta e sistemul, esti altfel zbori din el.

Oricum...nu vreau sa polemizez inutil. Vreau sa spun ca mi-e sila ca nimeni nu se mai gandeste la viitorul tarii. Toti fac comparatii cu timpuri apuse: da, si eu am crescut cu scutece de panza, mama mea m-a lasat la 4 luni si s-a intors la job, nu am avut o gramada de jucarii sau hainute ci doar strictul necesar. Dar alea erau alte timpuri. Eu zic ca erau timpuri negre.
De ce ma obligati sa regresez 20-30 de ani??? De ce sa nu ii pot oferi copilului meu tot ce e normal pentru vremurile pe care le traim?

Aaaa...ca sa aiba unele vuitoane si altii SLK-uri...mda, bun motiv. Si rational!

Asa ca parafrazand spun ca nu astept sa faca tara asta nimic nici pentru mine nici pentru fiica mea. Iar ceea ce pot face eu pentru ea, tara mea, e simplu: sa o parasesc! Si plecand sa inchid usa cu cheia!

Ploaie de mai

Astazi a plouat cu tunete, fulgere si gheata asa cum nu am mai vazut de mult...Si am stat cu Isabela sa admiram ploaia de dupa perdea...M-am temut ca se va speria de tunete. Dar am ramas surprinsa sa vad ca de fapt era ceva nou si interesant pentru ea. Am iesit la un moment dat pe balcon si am incercat sa prindem amindoua bucatelele mici de gheata. A fost distractiv.

Tot de azi avem un sunet nou in repertoriu "irrrrrrhhhh". Ma distreaza, la cat m-a ascultat vorbind franceza cred ca se pregateste sa spuna primele cuvinte in aceasta limba. Ma gandesc doar sa nu fie legate de cursul meu (ca asta asculta saraca).

Imi tot propun zi de zi sa ii citesc mai multe povesti...mi le reamintesc si eu asa. Sper sa o invat sa aprecieze cartile.

Si tot azi am introdus un aliment nou: rosia in amestecul nostru de legume. Reactia a fost aceeasi: s-a strambat initial dar pina la urma a mancat. Se vede ca apreciaza mai mult fructele decit legumele indiferent ce combinatie i-as face. Dar macar maninca...si asta ma bucura.

Nedumeriri

Astazi am avut o zi de munca scurta. Si promit sa fie la fel si de azi incolo. Nu ma mai pot concentra si da randament in momentul in care vad ca depun efort pentru a face ceva ce nu e apreciat.

Am vazut ce masuri "de stragere a curelei" iau cei ce ne conduc si m-am intristat teribil. Primul gand a fost :" gata, iau fata si plec". Si prima actiune "raspund urgent la mailuri cu oferte post doc".

Apoi am stat si am "cujetat". Plec, plec...dar cu Isabela ce va fi? Ce pot sa ii ofer dincolo? Mai bine zis cat din timpul meu il pot oferi ? Putin, foarte putin dupa cum ma stiu pe mine. Dilema continua...ce pot sa ii ofer aici, in tara? In afara de timpul meu, of course...Ce e mai important de fapt? Haine si jucarii de calitate sau timp de calitate cu parintii ei?

Raspunsul e simplu...nu? Asa ca, desi inca ma mai bate gandul sa plec, acum pe moment STAU. Stau si cujet in continuare si astept. Pana cind macar Isabela va face 2 ani... atunci va incepe sa inteleaga mai multe. Sau poate noi vom intelege ce e cu adevarat important in viata. Sau ne vom satura de tot si de toate si o vom lua de la capat. Altundeva...

Isabela face gimnastica

Isabela face gimnastica...asa pare incercand sa "busileze". Se ridica in manute si pe genunchi si incearca sa inainteze...din pacate nu ii prea iese...tot in marsarier merge. Deocamdata. Dupa citeva incercari nereusite se enerveaza si incepe sa maraie...apoi o ia de la capat. E incapatanata rau fiica-mea. Si perseverenta. Nu se lasa...aceleasi miscari le face de cateva zile. Si in timp ce face gimnastica asta isi canta.

Are momente cind vrea sa stea doar in pcioare. Si deja da semne ca ar vrea sa se ridice singura. Ma uimeste...mi se pare ca se grabeste, sare etape si prea devreme vrea sa faca prea multe . Hmmmm...oare de la cine o fi mostenit asta?

Nu spun ca e rau dar e o atitudine tipica, normala intr-o societate concurentiala. La noi unde din pacate va creste (sper eu ca nu pentru mult timp, sper sa ii ofer sansa sa creasca intr-o societate normala) asta ii va aduce doar frustrari. Frustrari ca e ..altfel, mult mai buna decit multi dar fara posibilitati reale de evolutie in orice plan.

Despre Isabela

Isabela face peste 5 zile 8 luni!

Uau...nu stiu cum a trecut asa repede timpul...parca acum s-a nascut, parca acum am adus-o acasa...efectiv mi se pare ca a zburat timpul de cind a aparut ea in viata noastra.

S-a nascut intr-o zi insorita de septembrie...15. A fost neasteptata venirea ei...nu ca nu am fi astepta-o cu interes si nerbadare ci pentru ca s-a grabit sa ne cunoasca. A avut 3 Kg si 54 cm. Si a luat si primul ei 10 (scor Apgar).

A facut si o forma mai accentuata de icter asa ca pentru citeva zile am crezut ca am un copil de chinez...dar tot frumoasa era.

Acasa si-a luat in primire patutul si camera...si acum ca si atunci doarme doar in patutul ei...ceea ce e mare lucru zic eu.

In primele trei luni a crescut binisor intre 1-1,2 kg/luna. Si si-a mentinut ritmul. Acum la aproape 8 luni are 9 kg si 74 cm!

E o mancacioasa, nu a refuzat nimic din ce i-am oferit de mancare. Normal ca prefera fructele dar nici legumele nu ii displac.

Este o copila cu par balai si ochi de peruzea. Iar eu sunt iremediabil si pe viata indragostita! De Isabela, minunea mea cu ochi albastri!

Inceput...

10 mai...ziua regelui..asta stiu de la bunica mea, mare regalista.

10 mai....ziua in care in sfarsit mi-am luat inima in dinti si mi-am facut timp sa lansez acest Jurnal al Isabelei. Trebuie sa marturisesc ca mi-a luat ceva vreme sa ma decid sa pornesc un blog, dar...cind am vazut tona de date adunate pina cum pe tot felul de carnetele, cartii ale bebelusului, agendele din laptop sau telefon despre primul zambet, prima masa de solide, prima intoarcere de pe spate pe burta si alte asemenea mari realizari am inteles ca e mai convenabil si mai usor sa le descriu aici.

Si ma gandesc de asemenea si la perioada asta uimitoare, minunata, incredibila pe care o traiesc de aproape 8 luni..perioada in care Isabela mea descopera lumea...e pacat sa o tin doar petru mine.

Asa ca Isabela fiind invariabil in toate gandurile mele, ma voi mobiliza sa ii transmit peste ani tot ce am simtit/gandit/vazut in perioada ei de inceput...