miercuri, 29 septembrie 2010

Acasa din nou, primii pasi si altele...

Am revenit acasa.. mai repede decat planuisem dar asa se intampla de obicei, planul de acasa nu se portiveste cu cel din targ....de vinerea trecuta sunt cu febra mare si o stare de rau aiurea...asa ca sotul meu m-a urcat in masina si am revenit in tara sa aflu ca am facut o bronsita acuta de toata frumusetea..asa ca iar sunt pe antibiotice. Asta e...

Acum despre cum a fost pe unde am umblat: super si superb! Am vazut pe langa Antwerp (care pe mine nu m-a prea impresionat, e drept ca am stat si in cartier de evrei ortodocsi, din aia cu perciuni si imbracati ca cioclii, doar in negru) dar am vazut Bruges si Ghent...superbe! Si atmosfera era de detasarea completa de toate problemele lumii. Am ajuns si la Bruxelles la o scurta sedinta de shopping (hainute pentru Isabela de la Premaman si ciocolata de la Leonidas...miam-miam), la Haga (incredibil ce oras cochet si linistit), Rotterdam (Manhatan in Europa...cool dar nu pe gustul meu) si Utrech (oras mic, cochet, cosmopolit).
Joi seara am fost la concert la Iron Butterfly la Verviers.

Shopping-ul l-am facut la Dusseldorf dar eu ma simteam aiurea asa ca nu am luat cine stie ce doar Isabelei hainute de iarna si jucarii (marionete si jucarii de lemn). Ba mint: oricat de rau m-am simtit tot mi-am luat doua perechi de pantofi si o pereche de cizme (hmmm...piticul ala reactiv al meu responsabil cu pantofii e acum calm...sa vedem cat il tine).

pe Isabela am auzit-o zilnic la telefon, dar tot mi-a fost cumplit de dor de ea. Ei cred ca nu i-am lipsit asa mult ca bunicii au rasfatat-o la maxim...oricum..mai avem un alt dinte si UMBLAM!!!!! La 1 an si doua saptamini leaga 3-4 pasi singura, sta singura si nesprijinita in picioare, o porneste intr-o directie dar dupa 2-3 pasi se opreste si fie cade fie se aseaza ea in fund dupa care continua de-a busilea. Am fost uimita! E asa de dragalasa!

O sa revin si cu poze intr-un alt post...

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Ne pregatim de drum

Miine dimineata o pornima la drum prin Europa...destinatia Belgia, apoi Olanda, un pic de Germania, Franta si retur...spre casa.

Sper sa fie ok cu drumul nostru si mai ales sper sa fie ok Isabela. Mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca o las singura atitea zile dar macar ea ramane cu parintii mei care o iubesc mult (am impresia cateodata, ca mai mult decit ma iubesc pe mine...oricum tata recunoaste ca el nefiind in primul an de viata al meu langa mine decat in weekenduri a pierdut lucruri esentiale din dezvoltarea mea, asa ca le recupereaza acum cu Isabela).

Isabela simte ca ne pregatim de plecat...e ca o pisica , ba ma strange pe mine in brate ba pe taica-sau. E asa de dulce.

Sper sa treaca repede zilele astea si sa ne intoarcem cu bine acasa!

Si tot am uitat sa pun datele tehnice de la un an: 10,5 kg si 79 cm! Vaccinurile raman dupa data de 30.09. Pana atunci mai cugetam ce facem si ce nu.

joi, 16 septembrie 2010

Dupa primul chef

Inca dormim (adica Isabela si tati ca doar ei au dus greul chefului, nu?)...si in noaptea trecuta ne-am trezit doar o data! A obosit ieri cu asa de multa lume in jur si atata agitatie.

Oricum m-au impresionat multe lucruri (le scriu cu liniuta):
- urarile fetelor dragi de pa forum...au fost si sunt tare dragute si atente
- trandafirasul rosu primit de la prietenul oficial Andrei (baietel cu o luna mai mic, cunoscut in parc)...bineinteles ca Isabela vroia sa guste trandafirul nu sa il miroase...oricum il voi usca si pastra pentru majoratul ei (sa stie ca de mica a avut succes!:D)
- emotia si exaltarea bunicilor si a prietenilor dragi care au venit (invitati si neinvitati) sa o felicite
- mesajele atat de emotionante de la oameni dragi mie care nu au uitat cat de importanta e data de 15 septembrie
- si nu in ultimul rand bucuria de pe fata printesei mele, incantarea ca e inconjurata de atita lume, de copii, de bunici, de matusi ...toti vroiau sa o tina in brate si sa ii faca pe plac.

Una peste alta a fost o zi reusita. Eu m-am simtit extraordinar.

De azi o luam de la capat: examene, corectat, prezentari, postere, plan de lucru cu studentii de la cerc etc etc....aaaa si ce e mai important joaca din parc cu fiica-mea de dupa masa (abia astept!).

Las niste poze de la primul nostru chef....

Asa aratau aperitivele:


Cu bunicul:


Cu mami:


Trei generatii:


Suflam lumanarea:


Ne jucam


Cu tati al meu

miercuri, 15 septembrie 2010

Nasterea printesei mele Isabela Maria



Azi se implineste un an de cind a aparut in vietile noastre minunea noastra, Isabela Maria.. Mi-am propus zi de zi de atunci sa imi iau ragazul necesar si sa scriu povestea nasterii ei…pina imi sunt proaspete in memorie toate detaliile.

Isabela este cel mai frumos cadou primit de mine pina acum. Si de ce spun asta...pentru ca a fost conceputa de ziua mea in 15 ianuarie si a ales sa vina pe lume la exact noua luni dupa, in 15 septembrie.

Cred...de fapt sunt sigura ca mi-am dorit copilul asta in momentul in care l-am intilnit pe Sorin....e ciudat dar asta am simtit vis a vis de el, ca mi-ar place sa facem un copil impreuna...din pacate ne-a luat 6 ani sa materializam acest gand, aceasta dorinta.

Am aflat ca sunt insarcinata la inceput de februarie, intr-o sambata, dupa 7 zile de intirziere...ca niciodata nu am fost tentata sa fac nici un test din prima zi de intirziere pentru ca ceva imi spunea ca de data asta s-a intimplat minunea.....si asa a si fost: in 7 februarie am vazut si eu “celebrele” doua liniute rosii. In 9 mi s-a confirmat ecografic...si de atunci a inceput marea aventura... Nu o sa uit surprinderea din ochii sotului meu cind i-am aratat testul....

A urmat apoi o frumoasa vacanta la ski, la Soelden, in Austria, cu Isabela de 6 saptamini la mine in burtica...am skiat si ne-am simtit atit de bine....apoi o alta la 16 aptamini la Stubai, Austria cind doar am respirat aer de munte si am facut drumetii si poze nenumarate. A fost si acea amenintare de avort la 12 saptamini si frica de a o pierde dupa ce m-am atasat deja de ea si de idea de a deveni mama....Dupa 7 zile de repaos la pat am realizat ca EA trebuie sa treaca pe primul plan si toate celelalte lucruri ,care odata mi se pareau atat de importante, sa mai coboare de pe primele locuri din lista mea de prioritati.

In rest sarcina mea a decurs lin si normal...controale unde abia asteptam sa imi vad puiutul la ecograf si sa mi se confirme ca e bine si creste, burtica ..care a inceput sa se vada doar la 6 luni....si care acum imi lipseste, miscarile zilnice ale mamarutei si sughitul de seara....vai ce imi lipsesc toate acum. Dar ce satisfactie am cind o tin in brate si ne pierdem una in ochii alteia....

Luna septembrie a venit ca de obicei aglomerata...desi eram deja in concediu prenatal am facut prima sesiune la scoala cu colegii mei in examene cu studentii, corectat de lucrari si pregatirea studentilor de anul V pentru licenta....

Sotul meu intra in lunile de congrese si traninguri...asa ca toata luna august l-am stresat sa terminam camera fetitei si ultimele cumparaturi. Se distra spunand ca am inca timp de ce ma grabesc...cred ca subconstientul meu a simtit ca Isabela va veni mai repede, am pregatit inainte de plecarea lui in Spania ( 8 septembrie) atit camera cat si actele pentru spital si pentru declararea la starea civila....oricum nu se astepta nimeni sa nasc inainte de 20 septembrie.

Si a venit weekendul din 12/13 septembrie cind am stat acasa si am copt vinete, am mai pregatit una alta si nu m-am simtit in apele mele. Toata noaptea de duminica spre luni m-am plimbat la toaleta...apoi luni dimineata la dus am vazu ca incep sa am scurgeri sangvinolente. Mi-am sunat tatal si am fugit in clinica...unde oricum trebuia sa ajung sa ma inilnesc cu anestezistul pentru a alege un anestezic la care sa nu fiu alergica. Pornisem foarte decisa pe idea de cezariana...asa ca toata sarcina m-am pregatit psihic ca nasc prin cezariana...problema era alergia mea la unele anestezice si antibiotice asa incat trebuiau bine alese cele ce se puteau utiliza in cazul meu. Tocmai in acest scop stabilisem intilnire cu anestezisul cu care lucra dr meu....

Cum spuenam...toata sarcina m-am pregatit sufleteste pentru a naste cu cezariana, scuzandu-ma ca am o varsta, nu sunt o fire sportiva si nu as face fata durerilor “facerii”. Se pare ca natura a decis altfel....luni, 14 septembrie, la ora 10 m-am intilnit pe scari cu dr meu care ma intreba intrigat de ce am intirziat ca ma astepta de la ora 9 sa povestim cu anestezistul. Am reusit printre lacrimi sa ii explic ca am scurgeri si mi-e frica de ce e mai rau. M-a linistit imediat si m-a internat pentru a intirzia acel fals travaliu pe care il banuia el. Am stat linisitita ca nu se intilmpla nimic si ca va trece. Intre timp incepusem sa am contractii nu foarte dureroase, se vedea si la monitorizare dar toti ma linisteau spunand ca nu sunt contractii de nascut...asa ca a ramas ca ne vedem marti si decidem ce e de facut. Peste noapte am ramas in spital. Seara mi s-au intetit contractiile, am cerut un no-spa injectabil si la controlul pe masa medicul de garda mi-a dat vestea soc “s-au fisurat membranele”....am observat de fapt asta ca eram ca o sticla fara dop...curgeam toata indiferent ca stateam in pat sau in picioare. M-am mai calmat si am spus ca ce va fi va fi...nu am ce face.....decat sa fiu calma si increzatoare ca totul va fi ok. Am reusit chiar sa si adorm pina pe la 4 dimineata. Dupa care durerile au devenit mai intense...am rezistat doar cu no-spa luat oral pina la 8 cind a aparut dr meu. M-a chemat in sala de consultatii si calm mi-a spus “vai doamna, dar sunteti dilatata 4 cm! Mergem sus in sala de nasteri!”. Normal ca am inceput sa plang...i-am spus ca nu sunt pregatita sa nasc, ca e mic copilul meu (inca nu avea 37 de saptamini ci 36 saptamini si 5 zile), ca sotul meu e plecat in Spania, ca eu vreau cezariana, ca nu pot naste ...etc etc.... Omul ferm mi-a spus sa imi iau lucrurile ca ne mutam in alt salon sus la etajul I. Am ascultat de el, ce sa fac. Intre timp mi-am sunat sotul si l-am scos din lucrarile congresului ca sa ii spun ca merg sa nasc si ca noi nu avem inca un nume stabilit...sa se gandeasca si din lista de nume pe care i-am trimis-o sa aleaga numele fetitei. Imediat mi-a raspuns “Isabela Maria”....si mie mi s-a parut ca suna incredibil. Toata viata mi-am dorit ca pe fetita mea sa o cheme Maria.....

Asa ca mi-am luat valiza si mama (care saraca a rezistat eroic alaturi de mine si pentru asta ii multumesc, a incercat ea sa fie mai tare ca mine si sa ma imbarbateze non stop) si am urcat la etaj la Sala de nasteri....Unde m-a luat in primire moasa....care moasa...jos palaria...un om deosebit de cald si de empatic si care m-a ajutat enorm in acele momente critice. Pentru asta cred ca ii voi fi vesnic recunoscatoare....Intr-o ora aveam deja montata peridurala si intrasem pe pefurzii cu anestezic si ocitocic...ma gandeam ca daca e ca la carte, cm si ora, ma prinde data de 16 nenascuta. Dar am avut noroc de o echipa de profesionsti, anestezistul care mi-a dozat super bine anestezicul si oxitocina....astfel ca la ora 11.30 eram la dilatatie 9 si ma pregateam de impins.
Ei....atunci a inceput distractia...daca pina la dilatatie 9 am fost vesela si am facut conversatie, am vorbit la telefon si am glumit, de la 9 incolo nu am mai avut anestezic si a fost pe viu tot....Toata stima pentru cele care nasc natural fara peridurala...eu nu stiu daca as fi rezistat la durerile acelea live....si acea ora in care am impins mi s-a parut o eternitate, nu am sa uit cum ma uitam disperata la ceasul meu de pe mana si ma gandeam ca a trecut doar 1 minut si iar am alta contractie....care nici sa respir nu ma lasa atit era de intensa. Am stat pe minge, in picioare, pe toaleta, pe pat, am facut orice doar sa coboare mai repede si sa ajung pe masa la impins....mi s-a parut o vesnicie.....cind a spus moasa “gata, urcam pe masa la impins” ma gandeam, uh ce bine, mai am max 15 min (asa spune cartea!)....ei bine au fost inca 45 de minute de impins cu pauze de 1 minut intre...am crezut ca scot tot din mine dar aveam impresia ca doar pe bebe nu....mi sa facut rau de doua ori, mi-au pus masca cu oxigen, dr meu monitoriza copilul non stop, moasa ma incuraja si numara cu mine sa imping de 3 ori pe o contractie, anestezistul imi tinea capul cu barbia in piept sa pot impinge mai eficient....imi aduc aminte ca nici sa strig nu am putut de durere....de abia puteam respira de unde puterea sa mai si strig???? Icneam de durere la fiecare impins si imi aduc aminte ca am spus la un moment dat ca nu mai pot, sa faca ce vor ei sa ma taie dar sa o scoata odata ca eu nu mai pot.....Dr meu ma tot incuraja in stilul lui sugubat....sa nasc odata si sa imping ca se grabeste la sedinta de senat, sa nu mai tin copilul acolo si sa ma grabesc etc etc....imi amintesc ca l-am vazut si am simtit doar cind m-a taiat...apoi dupa alte doua contractii si doua impinsuri sanatoase, s-a apasat dr pe mine...si a iesit capul si am auzit-o....apoi a iesit toata! Si mi-au pus-o pe piept...era asa de mica, umflatica si plina de sange....am pupat-o si pina m-am dezmeticit mi-au luat-o la toaletat....intrebam intr-una daca fetita e ok,e bine? Si toti imi spuneau da, e ok, e bine. A avut 3 kg si 54 de cm....si din cauza expulziei dificile s-a ales si cu un hematom pe partea dreapta....care s-a retras in 10 zile fara probleme ulterioare.

A urmat broderia pe care nu am simtit-o din cauza anestezicuului administrat imediat dupa expulzie si telefonul meu dat sotului la 12.50 in care ii spuneam : “gata, s-a nascut, are 3 kg, 54 cm si apgar 10!!!!” iar el mirat mi-a replicat “cum, asa repede????”. Imi venea sa il strang de gat...asa repede dar asa de intens. Si imi aduc aminte ca i-am spus ca imi doresc si al doilea copil....acolo pe masa de nasteri eu deja ma gandeam la al doilea copil..:))

Acum stau si ma gandesc cate idei preconcepute aveam si cum nasterea asta mi le-a demolat pe toate. Ceea ce am simtit dupa nastere (nu vorbesc de dureri, ca alea se uita) a fost o enorma mandrie ca am dat nastere puiului meu, m-am simtit puternica si in sfarsit FEMEIE....si am concluzionat ca nici o alte senzatie sau experienta nu se compara cu aceea de a da nastere puiului tau!

Asa a venit pe lume printesa mea....azi face un an si eu nu ma satur sa ma uit la ea si sa ma mir ca am fost capabila sa creez ceva atit de perfect. E satenuta, cu ochi albastri si grasulica ca o gogoshica...iar eu sunt iremediabil si pe viata indragostita de printesa mea mica Isabela Maria!


15 septembrie 2010

1 an


A trecut un an de la marele eveniment. A trecut un an de cand am devenit parinti. Un an de cand o avem pe Isabela alaturi de noi.

Pot spune ca a fost cel mai lung dar totusi scurt an, cel mai frumos dar si cel mai dificil an, cel mai insorit dar si ploios in acelasi timp an.

Isabela implineste azi un an. Merge de-a busilea (inca), merge in picioare tinuta doar de o manuta, povesteste pe limba ei, e sociabila si zambeste tuturor, nu are probleme de a ramane doar cu bunicii sau cu alti cunoscuti, are o curiozitate de pisica si in fiecare zi ne mai uimeste cu cate ceva.

Pentru mine, ca mama, pot spune ca e cel mai frumos dar al meu dar si cea mai mare provocare. Deja i se contureaza personalitatea si tare imi e ca ne va da clasa.

Acum...la ceas aniversar ii doresc puiului meu drag tot binele din lume, sanatate, noroc, fericire, bucuria de a avea alaturi pe cei dragi cat mai mult timp si multa intelepciune!

LA MULTI ANI ISABELA!

luni, 13 septembrie 2010

O noua saptamina


Incepe azi o noua saptamana. E soare afara si placut, miroase a toamna. E plina strada de copilasi cu flori in manute ce merg sfiosi spre scoala. Incepe scoala! Stam cu Isabela si ne uitam pe geam la ei. Ma gandesc ca azi miine vom fi si noi printre ei (la cum trece vremea...).

Mai avem doua zile si ne aniversam. Tortul e gata comandat, invitatiile lansate, meniul stabilit.

Mie nu imi vine sa cred ca a trecut un an! Toata ziua de 13 anul trecut am curatat vinete si ardei copti...seara ma intrebam oare de ce ma doare spatele...am stat prea mult in picioare???

Am avut un weekend perfect...doar noi trei. Tati se joaca cu Isabela ca un copil de varsta Isabelei...sunt adorabili amindoi de-a busilea prin casa sau rascolind in cosul cu jucarii. Postez si poze mai tarziu..:)

Acum ne grabim in parculet...e perfecta vremea asa ca vom sta cam toata ziua afara.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

A trecut saptamina!


Am scapat! Uraaa...

Si a venit si tati asta noapte din Franta incarcat cu hainute (deosebite!) si jucarii pentru Printesa lui (adica Isabela, eu am trecut pe locul doi si mi-am refacut doar stocul de creme si lotiuni). Isabela a primit un St Bernard de dimensiuni maricele (cam ca un pui de vreo 4-5 luni) care mai si canta yodlere! Of course ca nu il mai pot lua din mana ei. E asa de incantata incat restul jucariilor nici nu le-a bagat in seama. Cred ca in curand va trebui sa ne luam si unul "adevarat"..:D numai curtea ne lipseste unde sa il tinem...

E sooooooaaaaaarrrreeee (dar frigutz) dar asta nu ne impiedica sa iesim in parc. Toata ziua daca se poate.

Sper sa avem un weekend fain!

joi, 9 septembrie 2010

Inca un hop

...si se termina saptamina. Sper ca se termina cu bine. Si il asteptam si pe Mos Craciun...pardon pe tati care vine cu cadouri din Franta!

Stressul meu acum e tortul! Ca intre doua examene de restanta cu studentii si pregatiri de congres zau daca mai am timp sa ii fac ceva in casa. Asa ca o sa il comand. Dar...unde? Am doua variante...dar trebuie sa ma consult si cu Sorin sa vedem el ce zice (de fapt el zice ca ma consum prea mult ptr o chestie marunta!).

Cadou de ziua Isabelei am decis sa ii luam o tricicleta tinand cont de faptul ca in carucior sta 15 minute maxim! In rest vrea tot pe jos...si de nu ajunge jos e vai si amar...plange de mie mi-e mai mare jena ca ne stie cartierul ca am iesit la plimbare. Deci...o scot din carucior si trece ea la impins caruciorul...asta asa...pana acasa. Drum care ne ia cam 45 min...Whatever...am anuntat familia ce vrem de ziua fetei pentru a-i scuti de drumuri la cautat de cadou si a ma scuti pe mine de grimase aiurea (ca au unii un talent de a ne lua exact ce NU ne trebuie).

Noutati:
- asteptam inca un dinte (stanga jos), noaptea trecuta am dormit per total 4 ore
- vrem doar in picioare indiferent unde suntem si ce facem
- am trecut la tinute de toamna, la Cluj e friiiiiiggggg

Cam atit.

duminică, 5 septembrie 2010

September morning

E duminica, innorat dar caldut. Isabela a dormit 11 ore cu doua pauze mici si acum e la plimbare cu bunicii. Imi savurez cafeaua cu ochii pe geam si pe norii ce ne ameninta ca se vor scutura in curand.
Sorin e la Paris...

Parisul in septembrie. Am vazut Parisul in toate anotimpurile posibile. Si totusi cel mai frumos mi s-a parut Parisul primvara, in martie. Era curat, proaspat, imbobocit...Mon Dieu, cela me manque beaucoup!

Sunt melancolica azi...in alte vremuri luna asta era plina de congrese, deplasari, examene, lucrari de diploma, predari la contracte. Acum imi doresc sa fie plina doar cu Isabela si faptele ei...

Sunt trista ca in ultimele zile nu m-am ocupat cum as fi vrut de Isabela...trece ea saptamina viitoare si apoi va fi mai bine. Ma apuc de pregatiri pentru ziua Isabelei...abia astept.

Imi doresc o saptamina buna...si care sa treaca usor si repede!

joi, 2 septembrie 2010

11 luni si jumatate

Atat a fost alaptata Isabela. Din pacate e oficial...de la 1 septembrie 2010 Isabela a trecut total pe lapte praf. Si acum cind scriu am ochii in lacrimi dar asta este...din cauza entercolitei mele am facut o complicatie si am intrat pe antibiotic, singurul pe care il pot lua e ciprofloxacina...si in aceste conditii a trebuit sa renunt la alaptare.

Pana acum nu sufera...adica o iau in brate, accepta biberonul, bea laptic...stam ochi in ochi ca inainte ...dar nu mai e la fel de magic. Sper ca trecerea asta sa nu fie traumatizanta pentru ea...pentru mine este!

Oricum sunt mandra de performanta mea de a reusi sa o alaptez asa de mult. Mare lucru.

Asa ca de acum am fata mare...nu mai e sugar!

miercuri, 1 septembrie 2010

1 Septembrie


Ar trebui sa spun ca da, oficial a venit toamna. Dar nu doar oficial. Afara sunt 8 grade C! Deci e toamna in toata regula. Mai avem 2 saptamini si facem anul! Anul trecut pe vremea asta cu burtoiul din dotare stateam mai toata ziua pe la scoli...nici nu e de mirare ca vrut Isabela sa vina mai repede la cata scoala a facut ea intrauterin :D

De fapt postul asta era pentru cateva din achizitiile Isabelei, le scriu cu liniuta:
- deja face diferenta dintre mama, tata, bunica. Eu si Sorin suntem mama, bunica e baba
- stie cine e Bobo (maimutica ei de plus) si mai ales unde e buricul lui Bobo. imi gaseste si mie buricul si ii face placere sa scotoceasca cu degetelul in el (placeri nebanuite...dar nah, ce sa ii fac copilului!)
- stie unde sunt urechile lui tati si lui mami, ale ei sunt mai greu de gasit.
- face ca indienii (asa cu manuta la gura zicand aaaaaaaa, e dulce rau).
- face servus si bye bye la toata lumea ( cu o mana si cu ambele)
- face bravo (adica doua doua in limbaj popular)
- ar vrea non stop in brate la Sorin mai ales ca el o "face avion"(ridica sus in aer)
- rade toata de placere cand vedem un ciine. Si spune "mah" desi eu ii tot repet ca de fapt ciinele spune HAM
- se bucura teribil de compania altor copii
- in parculet isi plimba singura caruciorul...e totala.

Cam astea sunt noutatile.
Sper sa avem o toamna lunga, calduta si insorita!