Asa imi spune Isabela in fiecare dimineata inainte de a iesi pe usa. Dupa care se uita trista daca plec sau nu. Iar eu plec cu sufletul indoit si cu plansu' in barba si blestem ceasu' ala in care m-am apucat de cariera in cercetare, mi-a trebuit invatatamant si doctorate si stagii pe afara in loc sa ma fi asezat simplu, cuminte la casa mea, langa barbatul meu si langa gradina mea de unde sa imi iau hrana si sa nu mai plec.
Si asta se intimpla zi de zi...
Orice solutie ma stradui sa gasesc nu se prea poate aplica...an sabatic in Romania in lege exista...nu exista norme de implementare deci nu se da. Concediu fara salar exista...dar pierd avansarea (finally avansez!!!! dupa 4 ani in care an de an mi se scoate postul la concurs dar e blocat la Bucuresti de minti luminate si restrangeri bugetare s-au decis ca e momentul. Drept ii ca dupa ce au impus niste conditii foooarte dure. Normale de altfel...dupa parerea mea. Ca oricum prea multa impostura era si este in universitatile noastre. Ca peste tot, in toate institutiile statului de altfel.). Si ce concediu vreau acum cand trebuie sa imi sustin abilitarea si sa preiau conducere de doctorate ca altfel moare scoala noastra doctorala...si cum sa plec acum cand....???
Intrebari si zbateri intre doua lumi...asa de mult imi doresc decizia aia buna pentru toata lumea.
Intre timp...crestem. Si vorbim tot mai multe si mai legate. E totala cand dimineata se trezeste in intreaba " unde'i tati?" Sau cand spune " tati pecat burou cu mashina". Sau cand incepe sa povesteasca cu "atunci...si mes Michi si facut postii, dar Minnie pupe".
Aseara imi spunea ca ii "pace Adei mic...dar nu si Adei maie. Si pace Anis. Dar atunci".
Avem si dialoguri "elevate" : "mami unde'i luna acum? Acolo (cu accent pe co!!!)? (arata cerul). Nuuu... luna nu'i. Pecat papa si nani"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu