luni, 19 septembrie 2011

Un altfel de bilant

De joi ma stradui sa ajung la laptop linistita macar pentru 10 minute si sa scriu acest bilant mai altfel. Este de fapt bilantul ultimilor doi ani. Doi ani de si cu Isabela.
Pentru ca oricum ar parea din afara acesti ultimi doi ani i-au fost dedicati.
Asa ca sa le luam pe rand: ce a adus bun si ce a schimbat (in bine!) Beia in viata mea (le scriu cu liniuta ca merge mai repede):
- am simtim ca am devenit femeie doar in momentul in care i-am dat viata, am simtit de fapt ca sunt atat de puternica si ca o clipa sunt si eu farama de divinitate pentru ca AM DAT VIATA!
- apoi dupa ce am vazut ce copil perfect am putut face (asa zic si acum, oare cum a iesit asa perfecta din doi oameni imperfecti) am realizat ca da, asa e, John Gray ala stie ce spune, copiii vin din rai! Sunt niste oameni mici, micuti, imaculati, perfecti. Noi si societatea ii pervertim, ii stricam, ii facem diformi mai ales sufleteste.
- m-am si ne-am maturizat, atat ca persoane si mai ales ca si cuplu. Daca si pana acum aveam aceleasi idei acum stim ca e important sa mergem impreuna pe aceeasi cale, sa ne completam si ajutam pentru a i-o arata apoi si Isabelei.
- mi-am si ne-am redefinit prioritatile. Eu una cu certitudine...daca cariera era pe primul loc pana la aparitia sarcinii acum e Isabela, e familia si binele ei. Iar Sorin cred ca simte ca are pentru ce sa traga...stie ca dupa cele 10-12 ore de munca il asteapta acasa Beia ce ii sare in brate de cum intra pe usa si nu se mai dezlipeste de el. Ca acasa e Beia care si la telefon ii spune "tati, acas".
- am inceput sa radem mai des, am inceput sa vedem soarele, luna, stelele, frunzele, iarba...am inceput sa redescoperim natura si miracolele ei aratindu-i-le Isabelei.
- l-am redescoperit pe Dumnezeu...am invatat ca miracolele se intimpla zi de zi trebuie doar sa tinem ochii larg deschisi ca sa le putem vedea si trebuie sa credem!
- am redescoperit cuvintele dar si limbajul non verbal.
Iar la acest capitol as mai scrie cateva din cuvintele Isabelei care ne fac sa zambim de fiecare data:
mutzitzi= multumesc
te gog= te rog
suze=scuze
maca= rata
bimbi= branza
pina= piine
mina= mana
mine= miine
adi=azi
oia=ora
cutiti=cutitul
pantiti=pantaloni
pupa=papusa
papu=papuci
adida=adidas
usu= ursul
uiechi=urechi
Ciciia=Cecilia (e o scumpa cand ma striga prin casa mami, mami Ciciia!!!)
Sanu= Sandu (unul din bunici)
Sefan= Stefan (celalalt bunic)
samina=sarut mana
Are in schimb si multe cuvinte pe care le pronunta corect:gura, nas, ochi, apa, caca, papa, pa pa, unghii, rosu, verde...uite ca acum nu imi vin in minte, eu le retin pe cele stalcite pentru ca ma distreaza..:)Si mai nou avem si un cuvant invatat la gradinita ...incepe cu p si se termina in uta..:) Cum si in ce context l-a auzit imi depaseste imaginatia....dar il stie si il repeta mai ales cand o schimb. Desi eu tot timpul i-am numit toate partile anatomice corect fara sa eludam vreuna sau sa o numim altfel decat asa cum ii e numele. Binefacerile gradintiei..:))
Si ca sa concluzionez mai spun ca de fapt Isabela ne invata zi de zi ce e iubirea neconditionata, ce frumoasa e viata daca stii sa te bucuri de lucrurile simple. Am vazut de exemplu cat de depedendeta sunt de zambetele ei...de rasul ei. E cel mai frumos sunet.

3 comentarii:

  1. frumos bilant!
    cat de adevarat, si eu sunt dependenta de Ana, am o senzatie aproape fizica de dor atunci cand nu e langa mine.
    va imbratisez, dragelor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si nu e dulce si frumoasa aceasta dependenta? Cred ca daca am fi dependenti doar de copii si rasetele lor lumea asta ar fi mai buna...si mai sanatoasa! Ca eu mai sunt dependeda si de cafea...si asta e rea!
    Nela va pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. cat de frumos ai scris, Cecilia! :) Sa fiti fericiti impreuna! Pururea!

    RăspundețiȘtergere