Varsta lui "de ce?"

Da, de ce imi era frica nu am scapat. Ma gandeam ca incepem undeva dupa 3 ani, 3 ani si jumatate...asa ca in gand imi ziceam ca mai am timp sa ma pregatesc...dar Isabela asa cum a facut de cand e ea a inceput mai repede...ne-a surprins de vreo luna de zile cu o avalansa de "de ce". "De ce mami?" ca sa fiu mai precisa... Apoi au inceput intrebarile incuietoare: "Unde este Dumnezeu mami? De ce mor oamenii? Unde merg dupa ce mor? De ce e cerul acolo sus si nu aici jos la noi? Dumnezeu este in cer? Mami, unde merg berzele iarna? dar de unde au aparut cei 3 pui de barza....????" si exemplele pot continua. Intrebarile legate de stele si galaxii nu le mai enumar pentru ca ma declar din start in afara subiectului si acolo i-o pasez bunicului (care i-a instalat telescopul la Beclean si stau amandoi si admira seara stelele). Ce ma socheaza este ca are o maturitate copilul meu pe care nu i-o intuiam...adica mi se pare preocupata de lucruri mult prea serioase pentru cei 2 ani si 9 luni ai ei. Ma tot framant cum sa ii prezint lucrurile cat mai aproape de gradul ei de intelegere....si fara sa o indoctrinez sau sa ii influentez a la long modul de a percepe tot ce e in jurul ei. Vreau sa o las sa descopere singura raspunsul la aceste intrebari...e nevoie sa fie doar ghidata putin. In acest context chiar povesteam cu tatal copilei daca am luat cele mai bune decizii privind gradinita aleasa...daca nu era mai bine la Waldorf, spre ce scoala ne indreptam si spre ce activitati extracurriculare ar trebui sa ne orientam pentru a-i satisface curiozitate dar a o pastra inca copil. Si apropos de acest lucru, zi de zi la pranz aud aceeasi replica (fie pe viu fie la telefon, dupa caz) "mami, nu vreau sa cresc mare!". Evident asta datorita faptului ca Buni ii spune ca daca doarme la amiaza creste mare. Sincera sa fiu si eu as vrea sa o am la aceasta varsta inca 20 de ani...:) Mi se pare ca prea repede creste.