vineri, 6 septembrie 2013

Sunt...impietrita

De cateva zile pur si simplu asta e starea mea...impietrire, neputinta, revolta si ura neputinta si revolta si...ura. Ura fata de indiferenta acelor factori de decizie care pentru un pumn de bani, o excursie in State, o proprietate la Mediterena ne omoara cu zile. Pe noi, pe copii nostri, pe batrinii nostri. Nu conteaza ca ne otravesc cu cianura sau pun cainii sterilizati pe noi...Nu conteaza nimic. Doar profitul lor imediat! Mi-e scarba de indiferenta, de lipsa de raspundere, de dualitatea celor care stau la TV toata ziua si ne conving ca e normal, e in spiritul legii, e necesar... Sunt cu un pas afara...astept doar sa sting lumina si sa trag usa dupa mine. Si iar si iar si iar revin si imi spun: de ce? De ce (nu am plecat si nici nu cred ca voi putea tare usor sa plec desi sta in balanta sanatatea mea si a copilului mei, educatia lui si mai ales normalitatea ce ar trebui sa fie in viata noastra, normalitate care orice stat din lumea asta ar trebui sa o ofere celor platitori de taxe care isi exerseaza profesia si nu asteapta pomeni de la stat!) trebuie sa plec? Cele doua evenimente (moartea baiatului de 4 ani si apoi legea privind acordul pentru exploatrea de la Rosia Montana) au pus capac. Sa ma explic: 1. In secolul 21 in capitala unui stat european, membru NATO si UE un copil de 4 ani moare haicuit de caini vagabonzi. Cum e posibil asa ceva???? De cand m-am nascut pana in prezent am avut caine. La inceput caine "de rasa" acum o corcitura de ciobanesc romanesc cules dintr-un depozit de unde risca sa fie dus la Somes si innecat (ca asa mai procedeaza unii si in ziua de azi in gestionarea cainilor vagabonzi). Nu am avut nici o problema in a-l lua, educa, hrani, juca cu el. Mai mult...e cainele fiicei mele. Copil tot de 4 ani care e invatat zi de zi ca acel mic ghemotoc de blana cu ochi albastri si colti ascutiti e cel mai bun prieten al omului. Si este! orice ar spune oricine cainele este cel mai bun si mai fidel companion al omului. Dar acel caine care creste langa om, e ingrijit de om, i se arata dragoste si intelegere. Nu acel caine care e abandonat pe strada, care treptat din prieten al omului devine dusman al lui, doar are inca instincte de vanator si trebuie sa se hraneasca. Eu cred si sustin cu tarie ca NU, NU E VINA CAINELUI. Cainii sunt programati genetic sa vaneze, sa atace, sa caute prada si sa o doboare, sa actioneze in haita, sa se hraneasca nu conteaza cu ce dar sa se hraneasca!!!! E vina OMULUI. E vina aceluia care l-a lasat pe strada, a aceluia care a permis prin legi si aranjamente aiurea sa fie lasat pe strada, e vina acelui om care desi stie ca e abandonat pe strada il hraneste din mila dar nu il educa, e al omului care trece indiferent pe langa el bucuros ca nu a fost muscat! Si da e vina lui Oprescu, lui Ontanu, lui Ponta, lui Basescu ca nu sunt capabili ca si conducatori de sector, oras si tara sa protejeze omul de bestie, de cainele salbaticit. Am avut ocazia ca in vara aceasta sa haladui prin Bucuresti si m-am ingrozit, am ajuns la concluzia ca daca nu ai masina esti sortit pierii, asta daca ai sansa sa ajungi la masina nemuscat de haitele ce se plimba fara probleme peste tot prin oras. ****************************************************************************************************************************************************************************************** 2. Problema Rosia Montana. Inteleg ca e doar a oamenilor din zona care (cel putin asa lasa posturile TV si poiliticienii sa se inteleaga) la randul lor sunt impariti (divide et impera...cine a zis-o a stiut ce zice!!!): vor locuri de munca ca mor saracii de ei de foame (sa va spun ca nu au avut scrupule in a-si vinde scump de tot proprietatile si traisc ca niste boieri in cartiere special create pentru ei in Alba Iulia???) si altii care nu vor sa isi paraseasca tinutul,casa, pamantul si stramosii. Daca ar fi doar atat as zice ca da, e doar problema locuitorilor zonei. DAR...sunt chimist analist, asta pe langa profesia de farmacist care imi aduce ceva cunostiinte de fiziopatologie so toxicologie in plus fata de marea masa, si lucrez cu cianura in laborator. Cu precautii teribile...pe care daca nu le vezi nu le poti intelege, in solutii super diluate cu manusi speciale, masca si ochelari. In acealsi timp vine compania RMGC si imi spune ca va crea un iaz de 3200 tone de cianura (!!!) fara un lac in prealabil cimentat (deci e clar unde va ajunge cianura, in panza freatica si de acolo mai departe). Nu vorbim doar de poluarea panzei fraectice ci si de vapori de cianuri ce vor fi luati si dusi de vant si ploaie...pana la Bucuresti (sper eu doar deasupra guvernului si a casei poporului sa le mai tempereze un pic febra de imbogatire alesilor neamului) si in alte zari...ce vom face atunci? de unde vom scoate noi contribuabili bani sa curatam zona si sa minimizam impactulu poluarii???? De la FMI? de la Banca Mondiala? Din economiile propri? Toata lumea vorbeste de exploatarea aurului si argintului dar nimeni nu spune despre celelalte metale ce se gaasesc in zacamant unele mai scumpe decat aurul. De metalele platinicce care sunt cautate pentru industia electronica si spatiala...iar nu vorbeste nimeni. NU am alte argumete pe lange cele prezentate de specialistii de la Academia Romana. Documentul e in format pfd si il gasitit aici: http://www.acad.ro/forumuri/doc2013/d0619-ProiectulRosiaMontana-AnalizaAR.pdf Cititi-l cand aveti timp. A fost realizat pe baza unor studii reale, documentate facute de chimisti, fizicieni, geologi, medici, biologi. De crema societatii academice a acestei tari. Cred ca au oarecare credibilitate (in fata mea au, in fata altora care stiu doar sa faca copy-paste si sa denigreze tot ce nu inteleg ei...poate ca nu reprezinta nimic) si ceea ce spun ar trebui luat in serios. Daca nici acum nu ne trezim si nu ne manifestam inseamna ca ne meritam conducatorii, soarta si tara! PS Imi cer iertare Isabela...blogul acesta iti e dedicat...dar din pacate cele doua aspecte povestite aici ne vor influenta (vreau nu vreau) viitorul. Trebuie sa cunosti adevarul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu