sâmbătă, 24 martie 2012

Cea mai noua generatie...

...de mieluti. Sau mielutii 2012. Sau despre cum ne-am petrecut weekendul trecut. Desi Isabela e si acum la casa ei (casa a Beia) unde alearga, se joaca in nisip si cara pietricele catelului, pisicilor si vecinului, Andreas, baietel de 3 ani venit si el in vacanta la bunici din insorita Grecie (nu va inchipuiti ce bine se pot intelege desi nici unul nu e bilingv, Andreas de asta a si fost adus la bunici, sa invete limba romana).



Asadar...joi am decis ca vineri plecam la casa de la Beclean sa plantam flori, afini si pomi. Si sa stam la aer curat. Inca erau petice de zapada si temperaturi aproape de 0 grade dar am stat zi lumina la aer. Si am vizitat ferma cu mieluti. Si i-am alergat si pe mieluti si pe proprietarii de mieluti de i-am lasat fara aer. Si am vazut pui de ciobanesc mioritic. Si am dat apa si fan la oi.



Dar distractia maxima a fost sa ne ocupam de Nikki si de Minnie (pisicile noastre). Sa le dam boabe (stie singura din ce sac sa le ia, stie care sunt ale pisicilor si ale lui Blacky), lapte si mai ales pietricele. Sa le luam in brate si sa le facem "daga-daga".



Saptamana care a trecut mi-am facut timp sa o masor. Asadar date tehnice la 2 ani si 6 luni: 100 cm (1 m!!!!) si 14,5 kg (imbracata si incaltata).

Isabela vorbeste multe si in fraze deja. Pune intrebari complete....a inceput deja cu "de ce". Face puzzle in fiecare zi...citeste din cartuliile ei in fiecare zi si citim seara impreuna. Se joaca cu prietenii ei din clubul lui Mickey sau cu Lego. Imi probeaza toti pantofii/botinele, bluzele si pijamalele si ne spune ca e "doamna Beia". Joi m-a corectat cand am intrebat-o (dupa ce si-a luat rucsacelul in spate si pantofii mei in picioare) esti doamna Beia? Nu, sunt domnisoaia Beia...:) Daca o intreb cum o cheama raspunde "Beia Maiia Stambu". Numara tot ce prinde. Iar seara se pisiceste si spune: "mami a mea, te iubec! tati, te iubec".
Iar la telefon imi spune: "vleau la mami a mea! Haide mami a Beia".
Cand sunt pe punctul de a iesi din casa imi spune ca vrea la studenti. Curios lucru, la birou la taica-su nu vrea niciodata sa mearga...:) O intreb : ce face mami la studenti? Raspunde: ii invata chimia. Sunt siderata...e o perioada incredibila din viata ei si a noastra cand evolueaza zi de zi sub ochii nostri, se transforma din bebelus in omulet si din omulet in domnisoara...ne strange in brate si ne spune ca ne iubeste, apoi ne trimite la treaba, ne cheama la telefon acasa apoi ne spune : "a Beia totul e bine". Iar noi mirati, zi de zi realizam la ce minune asistam si ce miracol traim. Si nu stim cum sa spunem mai des, mai tare sau mai incet: multumim Doamne! Multumim Beia ca ne-ai ales sa iti fim parinti!

Un comentariu: