Atitudini si....atitudini

Suntem dupa o saptamana de vacanta. Saptamana in care desi eu am avut ore (recuperrai in avans) de numai nu am picat pe jos (4 ore de curs plus inca trei de lucrari /zi e mult chiar si pentru o zgubilitica ca si mine!) am avut timp sa ies prin parcuri, pe la circ, pe la chefuri si pe unde a mai avut chef Isabela. Si mi-am notat acolo undeva intr-un colt de minte ca trebuie sa scriu despre ce am remarcat saptamana asta (si nu numai). Despre cum copiii nostri sunt de fapt oglinda noastra. Dupa cum ne purtam noi cu ei asa se poarta si ei cu altii. Despre cat de important e exemplul personal. Despre cum noi romanii ne nenorocim copii cu propriile comportamente aberante. Sa le iau pe rand: iesim intr-o dupa masa tarziu 918.30) la sarit in balti in curtea din spatele blocului...curte care de obicei se umple cu copilasi de la 12 la 2 ani. Intre ei doi baietei pe care ii stim de la gardi...unul cu tatal lui, altul supravegheat de bunica plasata strategic in geamul bucatariei. Se joaca fotbal...la un moment dat cei doi se iau la harta si apoi la batai cu pumni si picioare din cauza mingii. tatl prezent vorbeste impasibil la telefon desi copilul lui il striga disperat: tati, tati. Nimic...intervin eu, ii despart. Cel mai mic merge plangand sub geamul bunicii unde apare tatal lui care pe un ton rasttit il intreaba ce a patit? "M-a batut T." spune copilul."Mai, esti prost sau ce ai? Du-te inapoi si da-i si tu doua!" Eu raman bouche bee...ca noh, stam in cartier select, tatal respectiv e telectual, artist chiar si nu ma astept sa isi educe copilul dupa principiul dinte pentru dinte. Isabela contrariata ma intreaba: mami, cum sa ii dea doua? No chinuie-te mami de explica copilului ce a fost si ce nu a fost bine in comportamentul respectiv. Concluzia ei: si oamenii mari mai gresesc. Da, asa e...gresim si din pacate des. Azi fiind sambata am fost invitate la petreceera unei prietene dragi, cunoscute intial in parc si apoi ajunsa colega de gradi si de grupa cu Isabela. Locatia petrecerii de vis, copilasi in jur de 12 de varste apropiate. Intalnim acolo o alta colega de la gradinita. Mama fetei cu surioara cea mica in brate. Ignorannd-o total pe cea mare care a dat de trei ori cu capul de pamant pana s-a gasit mama sa o potoleasca. Dupa care fetita s-a pus pe plans, a fost smucita si amenintata cu "lasa sa vezi ce patesti tu acasa!". Eu am ramas siderata. pai de ce naiba a facut 2 copii daca nu are chef si disponibilitate pentru ei???? ca se bifeze o chestie pe o lista???? Discutie cu o vecina din bloc: copilasul ei de 1 an are dimensiunile unuia de 6 luni. ma intreba ce formula sa ii mai dea ca sa creasca si sa se ingrase? Eu am intrebat-o cat l-a alaptat? Deloc...de ce? nu a avut lapte? ba, a avut, a luat chiar si pastile sa nu mai aiba...ca ea nu a vrut sa alapteze ca sa nu se ingrase. ca si acum are dimensiunile din liceu. Mie mi-a venit sa o dau cu capul de pereti...sincer. Si sunt pasnica de felul meu. I-am raspuns foarte politicos ca nenoroceste copilul din cauza unor idiotenii. Ce e mai important in viata? Sa aiba dimensiuni de fotomodel sau copil sanatos? Si din pacate asa ca ea sunt multe! Scena in parc: doi parinti in divort care trageau efectiv in parti opuse de copilul din dotare spre deliciul asistentei si disperarea saracului copil. Despre ce isi spuneau unul altuia...mie imi e rusine sa imi aduc aminte. Lucruri oribile...care eventual le spui inchis dupa 10 usi si nicidecum in fata copilului. Si a altor multi copii... Mda...am uitat sa spun ca era vorba de o familie de avocati. Asta pentru a intelege ca nu erau "plebe", "tarani", sau "modesti". Cateodata stau si ma gandesc la prietenii mei din copilarie pe care ii mai am pe la Beclean...de cat bun simt dau dovada si acum si de cata demnitate in fata tuturor problemelor vietii. De cat de corect si de bine isi educa copilasii. Oameni simpli, OAMENI. Ma gandesc cu groaza cam ce expresii aude zi de zi la gradinita copilul meu. Pana acum a adus acasa "urato", "idioato". Ne-a spus si sursa. Din parc stie de "razgiiata". Si nu stim de unde de "copil rau". Hmmm....sunt pe cale sa imi pierd atitudinea relaxata si zen cand e vorba de copii...mi se pare atat de nedrept modul in care alegem sa ii chinuim verbal. Inteleg ca unii doar asa se pot impune in jungla urbana. Dar zau ca mie imi vine din ce in ce mai des sa ma retrag in jungla aia adevarata, amazoniana daca s-ar putea....