Azi Isabela ne-a facut o surpriza: dupa ce a stat vreo 3 ore cu bunica ei (timp in care noi ne defulam la un shopping rapid) in momentul in care am ajuns acasa s-a agatat bine bine de barele de la patut si a fost in picioare! Si a repetat asta de vreo 4 ori...sa fie sigura ca ii mai iese. Avea o figura surprinsa prima data, apoi dupa ce a devenit mai sigura in miscari privirea ei era de-a dreptul semeata, ne spunea parca "ia uitati ce stiu eu sa fac".
Mi-a crescut inima in mine de bucurie. Isabela creste...si e o placere sa o privesti.
Ma distreaza ca devine pe zi ce trece din ce in ce mai "tatoasa" (oare exista cuvantul asta sau doar "mamoasa"?!?). Cert este ca de fiecare data cind Sorin ii intra in raza vizuala zambeste cu toata gura si apoi gangureste fericita! Ca sa nu mai spun ce fericita e cind o ia in brate...
Pui mic, te iubim atat de mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu