Astazi am avut o zi de munca scurta. Si promit sa fie la fel si de azi incolo. Nu ma mai pot concentra si da randament in momentul in care vad ca depun efort pentru a face ceva ce nu e apreciat.
Am vazut ce masuri "de stragere a curelei" iau cei ce ne conduc si m-am intristat teribil. Primul gand a fost :" gata, iau fata si plec". Si prima actiune "raspund urgent la mailuri cu oferte post doc".
Apoi am stat si am "cujetat". Plec, plec...dar cu Isabela ce va fi? Ce pot sa ii ofer dincolo? Mai bine zis cat din timpul meu il pot oferi ? Putin, foarte putin dupa cum ma stiu pe mine. Dilema continua...ce pot sa ii ofer aici, in tara? In afara de timpul meu, of course...Ce e mai important de fapt? Haine si jucarii de calitate sau timp de calitate cu parintii ei?
Raspunsul e simplu...nu? Asa ca, desi inca ma mai bate gandul sa plec, acum pe moment STAU. Stau si cujet in continuare si astept. Pana cind macar Isabela va face 2 ani... atunci va incepe sa inteleaga mai multe. Sau poate noi vom intelege ce e cu adevarat important in viata. Sau ne vom satura de tot si de toate si o vom lua de la capat. Altundeva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu