Suntem la Innsbruck pentru cateva zile de sambata seara. Am serbat un Paste catolic "alb" si desi nu as fi crezut ca societatea astea decadenta chiar mai serbeaza Pastele am ramas uimita si am constatat ca nu e doar o sarbatoare comerciala.
Uimita de cat de frumos sunt aranjate si impodobite casele (celebrii pomi cu oua, iepurasi etc etc), de cat de calmi si surazatori sunt oamenii locului ( e Paste, trebuie sa fim mai buni), uimita de cate ori a evocat clopotul bisericilor ziua Sfanta...
Dar ca de obicei totul e doar pe jumatate frumos pentru ca Isabela e acasa cu bunicii si nu cu noi...oricat am dezbatut problema asta concluzia e aceeasi...1000 de km sunt 1000 de km...si cand trebuie sa ii faci in 10-12 ore nu poti sa o iei la drum cu copil de doi ani sijumatate...asta e. Stiu ca multe din cititoarele mele isi vor spune : eh, eu am facut si mai mult cu copilul in masina...chapeau bas. Noi nu am vrut si nu vrem inca sa o scoatem din ritmul ei si din mediul ei familiar. O vom face cand vom merge in concedii la ski. Sau la mare. Dar despre asta in alta postare....
Asa ca ne auzim zilnic pe skype, ne canta, ne danseaza si ne spune : dor de mami, dor de tati. Haideti acasa a Beia!
Miine pornim spre ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu