Suntem in saptamana luminata iar bunica mea zicea ca nu e bine sa tinem suparare intr-o asa saptamana. Dar nici sa trec cu vederea nu pot...ceva ce m-a afectat destul de serios. Multa lume o sa spune: "e o prostie". O fi..dar mie una mi-a zdruncinat putin "lumea"...De fapt mi-a confirmat ceva ce stiam: copiii nostri sunt perfecti, noi ii pervertim.
Saptamana trecuta miercuri in timp ce noi eram in Austria am fost sunata de o mamica pe care o consideram prietena. Copiii nostri se stiu de mult si le place sa se joace impreuna. Miercurea trecuta erau cu bunicutele in parc si se jucau cu pietricele. S-au ascuns dupa un leagan si dupa cateva secunde baietelul a iesit de acolo si a spus ca l-a lovit Isabela cu o piatra. Probabil ca asa o fi fost...fapt regretabil si nici intr-un caz premeditat. De aici s-a ajuns la o intreaga istorie...am fost sunata dupa nici 30 de minute de mamica baietelului si pusa la punct ca am un copil obraznic, necrescut, care sparge capul copiilor cu pietre in parc. Normal ca nestiind despre ce e vorba m-am scuzat si am spus ca revin cu un telefon. Dupa ce am vorbit acasa si am aflat varianta mamei mele (sincera sa fiu credeam ca e chiar cu capul spart copilul si dus la urgente, cand colo nici macar un cucui nu avea, erau amandoi cu caciuli in cap, probabil si asta o fi atenuat) am sunat inapoi sa imi cer scuze din nou. Nu mi s-a mai raspuns la telefon. Am trimis mesaje sms de scuze ambilor parinti si promisiunea ca nu se va mai intampla.
Imediat ce am ajuns acasa am intors problema pe toate fetele cu Isabela si i-am explicat de ce nu e bine si ce se poate intimpla dintr-o joaca cu pietre. Deja duminica intreba tematoare :"mami, este voie cu pietre? Nu, nu e voie...facem buba".
Azi in schimb am primit telefon de la mamica in cauza...mi-a spus mandra : "auzi ce are fiul meu sa iti spuna. E un scump"...iar fiul ei la telefon mi-a spus: "Beia e o fetita foarte lea si oblaznica, spat capul lui ....(aici era numele copilasului)".
Acuma nedumerirea mea cea mare este: cum poti tu ca parinte sa iti inveti copilul sa spuna asa ceva???? Eu una nu mi-am permis si nu imi permit sa denigrez pe cineva in fata fetei mele, indiferent ce mi-a facut acel cineva. Nici intr-un caz sa calific copilasii cu care se joaca in parc, sau pe parintii lor. Dar de aici pana la a o invata ca cineva e rau sau obraznic pentru ca dintr-o joaca s-a ajuns la o furtuna (intr-un pahar cu apa)....e cale tare lunga. Si te descalifica ...ca si om si parinte. Parerea mea!
Uau. Am ramas masca. Nici nu am cuvinte. Si tu, atat de lady!
RăspundețiȘtergereAlex a fost lovit de cateva ori de alti copii, el inca nu a lovit niciodata pentru ca e prea incantat de compania lor, cum noi nu suntem chiar asa de sociabili. La primele loviri am suferit putin pentru ca l-am vazut pe el derutat, speriat si suparat, el voia sa se apropie de copii, sa le dea orice jucarii de-ale lui, si primea o palma sau un impins. Dar in nici un caz nu am gandit nimic despre acei copii sau despre parintii lor. Ei invata unii de la altii prin parc, ei se joaca. Si chiar daca eu as crede ca a fost ceva premeditat sau cu rautate, ce ar avea de castigat copilul meu daca i-as baga in cap asa ceva? Doamne fereste, ce specimene! Copilul meu ramanea tot timpul cu o impresie placuta despre toti copiii cu care s-a jucat, indiferent ca a fost lovit si impins. Imi spunea apoi zile intregi cat de mult i-a placut de respectivul copil. Cine sunt eu sa ii bag in cap altceva si sa-i fur fericirea? Incredibil...
Ca sa nu mai spun ce gest de rautate gratuita si lipsa de respect si de politete, sa te sune sa ti-l puna la telefon, spunand asta! De ce???
Mda Raluca...si eu sunt siderata. de unde atata rautate?
Ștergerepierdere de timp si consum inutil de energie! E clar ca nu ai cu cine discuta. Daca atat ii duce capul..... mi-e mila pentru copilasul lor.
RăspundețiȘtergereNu mai pune la suflet!
Si mie imi e Gabi. Din pacate astia vor fi colegii de generatie ai copilasilor nostri. Eu ma cutremur de acum gandindu-ma ce fel de oameni vor deveni...
ȘtergereCecilia, cel mai bun lucru in situatia de fata e sa iti vezi de treaba ta in continuare si sa nu mai pleci urechea la astfel de prostii. Chiar sa fi fost asa, cu capul spart (cu toate ca nu-i de dorit, Doamne-fereste!!!!) copilul trebuie indepartat de pericol si atat. Iar de partea cealalta, cred ca tu ai procedat extrem de politicos si amabil fata de ea iar pe Zana ta sunt convinsa ca ai invatat-o care-i treaba cu pietricelele.
RăspundețiȘtergereAstfel de persoana nu ti-a fost prietena niciodata si nici n-o sa-ti fie.
Exact acelasi lucru l-am gandit ca si Lilian!
ȘtergereAuzi, si ca sa te mai destind, Cecilia, bine ca nu ti-a cerut sa i-o dai pe Isabela la telefon sa-i spuna ei ce si cum baietelul cu pricina!!! Zi mersi!
Oricum, Cecilia, si eu as fi fost afecata de situatie si e normal sa fie asa. Investim foarte mult in TOT ceea ce ii priveste pe copilasiii nostri, mai ales in dezvoltarea lor emotionala armonioasa. Prieteniile la locul de joaca sunt foarte, foarte importante. Asa ca e fireasca reactia, chiar si faptul ca ti-a cerut scuze fata de mama, desi situatia nu o cerea neaparat. Ai dat dovada de mult bun simt si maturitate.
Nu vreau sa ii iau apararea tipei, insa poate asta e mecanismul ei de aparare la o situatie ce n-a stiut sa o gestioneze, nu stie mai multe... din pacate. Anyway, tu vezi cum o afecetaza pe Beia ruptura (daca e cazul) de partenerul de joaca. Asta e tot ceea ce mai conteaza acum.
Te imbratisez!
Asa e Nela, ai dreptate. Importanta e reactia Isabelei.
ȘtergereFetitei mele i+a facut un baietel o vanataie sub ochi care a persistat doua saptamani, dar ea a inteles ca a fost un accident si tot timpul spunea despre el că e un buclucas.
RăspundețiȘtergereDar gestul tipei mi se pare atat de deplasat. Lucrurile astea se intampla. oricat ai fi de suparat nu poti sa nu te gandesti ca poti fi oricand de partea cealalta a baricadei.
Loredana, ai dreptate. Din pacate am fost si de partea celalalta a baricadei, cu Isabela trantita jos de pe tobogan sau muscata de alt copilas in parc. Reactia mea a fost sa ii spun: vezi ce rau te doare...nu e bine sa facem asta altora. Si sper ca a invatat ceva din reactia mea. Dar de aici pana la a categorisi copilul si a o invata si pe fiicamea sa il denigreze ....mi se pare cale lunga. De asta am scris ce am scris. Pentru ca asta a devenit sportul national la romani: hai sa denigram. Hai sa dam cu piatra fara sa judecam apoi consecintele.
ȘtergereSunt convinsa ca e doar inceptul si vom mai avea incidente mai ales la gradinita. E important sa le putem gestiona matur...eu asa cred.
Fete dragi va multumesc mult de reactii...:)
RăspundețiȘtergere