De ieri imi tot propun sa mai notez cate ceva in Jurnalul Isabelei. Dar efectiv nu imi ajunge timpul. Cred ca nu ma mai pot organiza bine, sunt non stop in criza de timp si obosita peste masura. Si am inceput scoala de doar 2 saptamani. Mai am 12...ce ma voi face?
Apropos de plecatul meu la job...in zilele in care lipsesc comportamentul Isabelei fata de mine se schimba. Ma priveste cu repros cand vin si ma ingnora cateva minute. Abia apoi incepe sa interactioneze cu mine. In zilele in care stau ea nu o pot desprinde de mine desi Sorin se straduie sa construiasca castele si sa faca ca si maimuta, leul, renul sau mai stiu eu ce animal ii tot arata Isabela de prin cartuliile ei. Ieri seara am stat inchisa in toaleta cateva minute, suficient pentru a se apuca de plans (in hohote) si de strigat "mama, mama". Incep sa imi fac mustrari de constiinta ca imi stresez copilul. Ma intreb ce ne vom face din august cand o voi lasa printre straini, respectiv la gradinita...
Saptamana ce vine ne propunem sa mergem la aer, la casa bunicilor. Nu am mai fost din noiembrie. E cazul...peste iarna mi-a fost groaza de drum (ca trebuie sa oprim des...habar nu am ce vom face cu concediul la mare anul asta ca nu are stare in masina...nu stiu cum va fi in avion?!?), de obisnuit cu alt pat, alte ore de masa etc etc. Dar se anunta incalzirea vremii si vom profita sa stam la aer de joi pana duminica.
Eu iarasi sunt de doua zile cu niste dureri de cap teribile si inexplicabile...acum am vazut pe site-ul NASA ca au loc explozii solare de clasa X...nasol. Nu credeam sa ma afecteze in asa hal. Din pacate exploziile de acest gen vor fi tot mai dese in anii ce vin...eu ce ma fac?!?
Vad ca e un post negativist...m-a afectat mult si situatia din Japonia. Instinctul imi spune ca vom mai vedea asa ceva anul acesta...hmmm...greu sa nu te afecteze ce e in jur. Ma gandesc cu groaza ce am face noi in romanica in caz de cutremur. Normal ca ne-ar lua prin surprindere asa cum isi permite iarna sa faca an de an (de parca am trai la tropice!).
Isabela e bine...o aduc cu greu in casa din parc si o bag direct in vana iar hainutele in masina de spalat. Nu rateaza o balta sau o groapa cu noroi...nu ma agit prea tare ...traiasca masina de spalat! Incearca acum sa spuna pipi si ii iese "pupu", striga gainile din vecini "pui, pui", catelul face "uauuau" (intonatia e totul, suna cool) mai repeta din cand in cand cate un cuvint dupa mine dar tot pe limba ei vorbeste! Miine mergem la shopping de pijamale...aseara am avut surpriza sa o imbrac intr-o pijama noua si ii este cu vedere la glezne....tati de Isabela m-a consolat : "asa se poarta (de parca el stie ce se poarta anul asta in materie de moda feminina!) si oricum o bagi in sac de dormit....nu o vede nimeni".:))
Cecilia capul sus. Si mie mi seridica parul in cap cand ma gandesc ce voi face cu Rares cand voi incepe munca, cum se va acomoda la cresa. Deocamdata tot spun: va mai creste pana atunci, vom vedea ce va fi. Nu pot decat sa sper ca va fi ok si la noi si la voi. Cat despre plecat...pai de cand ne-am intors de la Milano nu ma mai scapa din ochi o clipa. Daca ma duc la baie plange pana il las si pe el in baie. Grea treaba. Pupici fetelor si numai bine.
RăspundețiȘtergereMonica te pup! Si pe Rares il pup! Am vazut pozicile voastre de la Milano dar nu am apucat sa comentez prea multe din cauza crizei mele de timp permanente.
RăspundețiȘtergereAsa e...vor mai creste...dar tot ma gandesc cu frica la cum va reactiona lasata singura la gradi...