Este ultima venita in menajeria noastra...a Isabelei mai bine spus. Sambata inarmati cu multa rabdare am purces cu tatal Isabelei la mall...dupa cadouri si martisoare. Ne e cam groaza de iesit in weekend prin mall-uri pentru ca la romanica asta e distractia maxima de weekend ...socializarea la mall-uri. Chiar remarcam cu tristete ca in ultimele zile cat a nins si a fost frig la Cluj eram singure in parculet desi distractia a fost maxima..de la tavalit in zapada la facut om de zapada, tras cu saniuta etc etc. Decat sa isi scoata copilasii in parc sunt foarte multi parinti care prefera sa ii duca in mall...si apoi se mira ca racesc saptamanal. No comment. Nu despre asta vroiam sa scriu.
Deci...am purces cu ideea de a-i cumpara Isabelei un pinguin pentru ca in ultimele zile i-am tot citit povesti cu pinguini, am vazut vreo doua reportaje pe Discovery despre pinguini...in general am povestit mult despre pinguini mai ales cat am stat afara prin zapada.
Bineinteles ca nu am gasit. Dupa ce am vizitat vreo 3 magazine de copilasi in final am ajuns in Carrefour unde am gasit o oaie/miel super simpatic care vorba lui Sorin "macar suna natural"...adica behaie si tremura/vibreaza daca o tragi de coada. De sambata Isabela doarme cu Shoni (ca deh, noi am "romanizat-o") si mergem cu ea peste tot. Saracutele Kitty nu mai au succes. Oricum...imi place ca din timp in timp isi mai scoate cate o jucarie din depozit si o foloseste cate o zi doua...
Ieri iesind in parc am intalnit o doamna ce plimba un setter...Isabela adora cainii...ca de obicei a alergat la caine, a pus mana pe el si...a inceput sa il traga de coada! (desi Shoni e alb cu negru iar setterul era rosu...deci nu aducea a miel!). Eu am inghetat...mi-am si imaginat reactia cainelui...am ajuns langa ea in doua secunde, am luat-o in brate gata sa zbor de acolo inainte de a se dezmetici cainele, mi-am cerut scuze de la doamna respectiva si mi-am exprimat mirarea ca de obicei Isabela nu trage cainii de coada ci doar ii mangaie (de obicei cer voie stapanilor si ii intreb daca sunt familiarizati cu copilasii tocmai pentru a nu avea surprize). Doamna calma si surazatoare mi-a spus ca nu face nimic, cainele nu a reactionat violent, dimpotriva alerga dupa Isabela cu limba scoasa (asta e o chestie care nu imi place, nici pe Blacky nu il las sa ne linga decat pe papuci, nici intr-un caz pe miini sau fata)...iar la un moment dat doamna a ajuns langa noi iar si mi-a spus pe un ton serios: stiti, fetita dumneavostra si cainele meu comnica foarte bine. Eu: normal...copii iubesc animalele iar catei iubesc copii. Ea: nu doamna...comunica! Vorbesc adica... Eu (gata sa iau fata si sa o iau la fuga...ca deh ma gandeam ca doamna e decompensata): mda....dar cum v-ati dat seama? Ea: pai uitati-va la ea....aveti un copil indigo! Moment in care eu am inceput sa rad si i-am raspuns: e mai mult violet decat indigo (Isabela isi purta geaca de iarna violet- nu are nici o legatura nici cu partidul la putere si nici cu energizarea care se presupune ca o aduce culoarea). Doamna nu s-a suparat si mi-a tinut o scurta lectie despre copiii indigo/ de cristal, alte dimensiuni, transformare spirituala etc etc.
Sincera sa fiu...stiu ca lucrurile nu sunt intimplatoare in viata ci totul are un scop...da' pe moment nu vad care a fost scopul acestei intalniri...Ceva sugestii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu