Val Gardena, Sud Tirol sau Alto Adige

Despre Val Gardena nu stiam foarte multe inainte de a ajunge acolo. Imi imaginam ca este o statiune ca restul statiunilor de schi (si spre bucuria mea am vazut cateva zeci de cand avem hobby-ul asta eu si tatal Isabelei si din Austria, din Germania (paranteza in paranteza...suntem pur si simplu indragostiti de Garmisch, am fost si iarna si toamna si vara...si am merge tot timpul acolo daca am avea timp si bani), din Franta (in 2000 schiam in Chamrousse langa Grenoble), din Elvetia). Dar am descoperit o zona superba, cu oameni calzi si primitori si niste domenii schiabile incredibile. Cred ca va ramane statiunea pe care o vom vizita din nou, de data asta insotiti de Isabela. Drumul nu mi s-a parut lung chiar daca am parcurs 1370 km...am reusit sa il facem in 14 ore cu pauzele de masa si pauza de o ora de la muzeul Swarowski din Watens (langa Insbruck).

Pensiunea la care am stat se afla pe o strada ingusta, inghesuita langa alte zeci de pensiuni in Ortisei, orasel aflat la 1564 m. De cum am deschis ochii a doua zi dimineata am descoperit o zona de o rara frumusete. Nu degeaba zona face parte din patrimoniul Unesco.



M-au impresinat crestele semete de o culoare rosiatica si vaile largi dintre creste...vai transformate acum iarna in domenii schiabile incredibil de bine intretinute si puse in valoare. Si aveau cam 1200 km de partii si peste 800 de instalatii pe cablu...





Am avut noroc de o saptamina cu soare si temperaturi de primavara. In statiune erau in jur de 10-12 grade, sus la 2500 m erau -10 grade dar din cauza soarelui puternic puteam sta fara geaca de schi.



Stand acolo am aflat ca zona Bolzano din care face parte si Val Gardena e una din cele mai bogate zone ale Italiei. Inca se mai vorbeste vechea gherdenesa pe langa italiana si germana (asta a fost cool, ne puteam intelege in trei limbi, toti vorbeau si engleza iar mie mi-a facut placere sa imi aduc aminte putina italiana pe care o stiu). Oricum...a fost un bun exemplu de cum pot coexista doua culturi atat de diferite, doua stiluri de viata diametral opuse zic eu: stilul exact si strict nemtesc si cel de "dolce farniente", mediteranean, domol, specific latinilor...Pe langa veniturile din turism localnicii mai fac comert cu obiecte de lemn...am fost in extaz..asa de multe jucarii de lemn nu am vazut in viata mea. Mi-a fost greu sa fiu selectiva si sa ii aleg doar cateva Isabelei...in final i-am luat un carusel cu caluti care ii canta, figurine de lemn de agatat de orice, puzzle-uri si animalute din lemn. Astea inca sunt la pastrare ca sunt cam mici si mi-e teama ca le inghite.



Scoala de schi din Ortisei e certificata ca fiind singura "child friendly"...asta s-a vazut si pe partii. Atitia copilasi nu am vazut in nici un alt loc ..cu varste de la 3 la 14 ani, era o placere sa ii privesti, sa observi ce bine se distreaza pe partie si cum le prieste miscarea in natura. Asa ca am decis ca daca e sa o punem peste 2 ani pe schiuri pe Isabela aici o vom face...si asa ne-au mai ramas inca 3 domenii din cele 6 incluse in schi pas nebatute de schiurile noastre. Avem motiv sa ne reintoarcem...chiar daca Alpii inca ne atrag (se vad in zare in poza de mai jos)