Se termina vacanta...

Nu imi vine sa cred ca a trecut (aproape) vara. Dar cand sunt prinsa pana peste cap cu pus de vinete, castraveti la murat, bulion, pus rosii si pere la uscat, realizez ca vara e pe sfarsite si la fel si vacanta. Si din pacate nu doar a mea ci si a Isabelei.

Acum daca tot am avut timp sa imi golesc mintea facand mai mult lucru fizic m-am gandit si razgandit si am intors pe toate partile spinoasa problema cu gradinita Isabelei. Ca daca la inceput mi se parea ideea grozava acum nu mai sunt la fel de sigura. Pai de ce? De aia. Ca toata viata va fi prinsa intr-un mecanism din care abia va astepta repaosul de 2-3 saptamani numit vacanta sau concediu. Ca mi se pare prea repede sa o invat un program riguros si sa nu tinem cont de ce ne vine sa facem pe moment. Pentru ca mi se pare nedrept ca la varsta asta sa mearga la gradi si sa nu se bucure de un somn bun dimineata, un mers in parc la orele 11 cu maica-sa sau la un late Micky show la ora 22 regizat si acceptat de tatal ei.

Uff...dar acum asta este. Din 29 august mami merge iar norma intreaga nu doar la facultate ci si la firma (hehe, acolo inca mai eram in concediu de ingrijire al copilului) iar Isabela la gradi. Unde sper ca se va acomoda usor. Altfel voi ceda ispitei de a o tine acasa pana anul viitor in mai.

In alta ordine de idei... sunt bucuroasa sa spun ca experimentul meu a reusit. Am incercat duminica sa pun cateva tavi cu pere la uscat (la soare) desi toata lumea binevoitoare din jur imi spunea ca trebuie uscate in cuptor. Eu am taiat perele fin, le-am pus pe hartie cerata in tavi mari si le-am tinut la soare cam 5 ore/zi apoi le-am lasat in pod. Iar acum am niste chipsuri de pere incredibil de bine uscate si super gustoase. Deci functioneaza! Asa incat pana duminica ma mobilizez sa mai pun cateva tavi cu pere, prune, mere si chiar rosii. Sunt convinsa ca Isabela le va aprecia la iarna.

Si daca tot sunt in ultima saptamana de vacanta am fost sa rezerv locul de joaca din cartier unde vom tine aniversarea de 2 ani a Isabelei. Cam totul e planificat pentru ziua ei, m-am gandit si la cadou. A fost super incantata de un lego duplo cu ursuletul Winnie pe care l-a primit de onomastica ei. Asa de tare m-am bucurat sa vad ca zilnic se chinuie sa il faca incat de ziua ei va primi casuta lui Winnie de la Lego. Si o tabla maaaaare de scris. Pentru ca a desenat cu creta colorata toti peretii proaspat varuiti de aici de la Beclean spre disperarea bunicilor si incantarea mea. Si o tinuta noua....pe care inca o mai caut. Sper sa o si gasesc pana atunci.

Cam atat de la noi...ne topim de cald dar e bine ca avem soare....uscam de zor fructe!