Nu pot sa nu consemnez acest aspect in Jurnalul Isabelei.
Mos Craciun a fost din data de 15 decembrie pana azi impreuna cu toata suita (reni, ingerasi, oameni de zapada, stelute etc etc) pe geamul nostru de la bucatarie. Isabelei in fiecare seara ii facea placere sa o urcam pe pervaz (care e lat! avea unde sa se invarta) si sa ne arate pe rand figurinele lipite pe sticla: iar noi in cor (dupa caz: eu, Sorin, Babu sau Bubu) ii repetam: Mos Craciun, renul Rudolph, ingerasul etc. Astfel incat deja la gestul Isabelei (arata cu degetul geamul) si spus "Mo" era logic ca urmeaza partea de socializare cu ei...
Ei, astazi in timp ce dormea a plecat Mosul...l-am dezlipit si depozitat bine pentru urmatorul Craciun. Mare greseala...de 3 ore sta copilul in mijlocul bucatariei pe jos, plange, striga se uita cu repros la mine si zice non stop "Mo, Mo". Iar eu degeaba ii explic ca e plecat la Polul Nord sa faca jucarii pentru Craciun...se uita mirata la mine, se uita la geam incepe iar sa planga si sa strige "Mo,Mo".
Pentru anul acesta cand va intelege mult mai multe trebuie sa am pregatita o poveste mai buna si mai ales credibila...inca nu au plecat cei 24 de spiridusi din camera ei, de ajutor Mosului la impartit cadouri, o tot pregatesc de cateva zile ca pleaca si ei in curand, sper sa nu aibe aceeasi reactie.
In alta ordine de idei: avem de fapt o maseluta jos pe stanga si nu un canin. E complet iesita. Urmeaza sus stanga unde avem doi coltisori vizibili. Pe dreapta e jale mare: gingie rosie si super inflamata. Sper sa scapam repede si usor!
Wow, ce poveste frumoasa!
RăspundețiȘtergereSi ce interesant "Ramas Bun!" v-ati luat!
Asta este o poveste care pe mine m-a incantat tare de tot si m-a facut sa o si recitesc.
va imbratisez, dragelor!