Despre printi, printese si...printesa mica

O sa le iau in sens invers fata de titlu: cateva vorbe despre Isabela. E foarte agitata si rauta, muscat tot, vocifereaza mult, striga, plange des, se cere in brate, roade tot ce prinde. Aseara am vazut ca ambii canini de jos sunt gata de iesit..in stanga i se vede un colt prin gingie, in dreapta e inflamata gingia si bombata. Sper sa nu mai dureze mult ca eu deja simt ca o iau pe campii. Noptile...ahhh noptile sunt infernale cu treziri dese cu urlete, bagat manuta in gura noon stop, dupa ce reusesc sa o linistesc cumva suspina in somn. Ma termina starea asta a ei. Ziua ne mai luam cu una alta, iesim in parc unde alergam mult, seara ne mai uitam la "uaaa= mickey mouse" si parca uita de problemuta ei. A avut trei zile saptamana asta in care nu a mancat mai nimic...o las in pace, nu ma stresez ca va slabi, incerc sa ii dau multe lichide, supe, mancarea pasata asa ca la 6 luni.

De printi si printese cred ca toti am fost sau mai suntem fascinanti. De vina sunt basmele copilariei cand printii si printesele treceau prin incercari dar apoi aveau parte de o nunta mare si traiau fericiti pana la adanci batrineti. Sincera sa fiu, am vazut crampeie din nunta lui William si a lui Catherine doar la jurnalele de stiri. Si m-a impresionat ca de obicei precizia britanica, orasul acela incredibil de frumos si de dominant (Londra) fosta capitala de imperiu in care toate sunt contruite astfel incat sa iti aduca permanent aminte ca da, a fost capitala de imperiu 450 de ani! Si apoi m-au impresionat cei doi tineri care pareau sinceri in fericirea lor, tinutele incredibil de elegante, perlele de la gatul multor doamne si de ce sa nu spun eleganta si simplitatea rochiei miresei. O lectie de stil si bun gust.

Toate aceastea m-au facut sa ma gandesc cat de departe suntem de toti si toate, cat de mult am pierdut ca natie, ca popor prin faptul ca 60 de ani am fost condusi de ghertoi si golani cu 2-3 clase care clamau ca toti suntem egali si ca tot ce e al meu e si al tau, care si acum ne tampesc cu chestii sociale in timp ce ei se lafaie in limuzine de sute de mii de euro si au conturi frumusele si rotunjoare in banci in Elvetia (culmea!!!). Si ajung la conluzia simpla si trista ca preferam monarhia, macar ca stindard al unor principii si model de comportament. Dar la Romanica...nu se mai poate. Parca vad ca azi miine il vom avea pe guta sau pe minune presedinte...Trista tara, jalnic popor!

Una peste alta....le doresc mirilor ce mi-am dorit si mie intr-o asemenea zi: casa de piatra, intelepciune si intelegere. Restul ...vin...sau le au deja.

Last edit: azi se implineste un an de cand a plecat dintre noi mama lui Sorin.